MODIFICAT

LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239

LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702

LP192-XVI din 30.06.06, MO116-119/28.07.06 art.543

LP379-XVI din 29.12.05, MO20/31.01.06 art.93

LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611

LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300

LP70-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.298

LP418-XV din 16.12.04, MO01-04/01.01.05 art.12

L559/25.12.03, MO6-12/01.01.04 art.72

L482/04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48

L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956, în vigoare de la 01.01.2004

LP333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773

L346/25.07.03, MO163/01.08.03 art.672

L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498

L1589/26.12.02, MO3/21.01.03 art.16

L1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354, în vigoare de la 01.01.2003

L1279/25.07.02, MO117-119/15.08.02 art.960

L1199/04.07.2002, MO106/25.07.2002 art.815

L1132/14.06.2002, MO96/05.07.2002 art.705

L543/12.10.2001, MO141/22.11.2001 art.1095

L523/11.10.2001, MO131/31.10.2001 art.981

L439/27.07.2001, MO114/20.09.2001 art.856

L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000

Legea nr.844-XIV din 25.02.2000

Legea nr.552-XIV din 28.07.99

Legea nr.493-XIV din 09.07.99

Legea nr.389-XIV din 07.05.99

Legea nr.328-XIV din 24.03.99

Legea nr.1592-XIII din 27.02.98

Legea nr.259-XIV din 24.12.98

Legea nr.216-XIV din 12.12.98

Legea nr.1127-XIII din 21.03.97

Notă:

În textul  legii, cuvintele "Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului" se înlocuiesc cu cuvintele "Ministerul Educaţiei şi Tineretului".

În textul legii, cuvintele "Ministerul Educaţiei", "Ministerul Economiei", "Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei", "Ministerul Culturii" se înlocuiesc cu cuvintele "Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului", "Ministerul Economiei şi Comerţului", "Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale", respectiv "Ministerul Culturii şi Turismului" prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300

În cuprinsul legii, cuvîntul "particular" se înlocuieşte cu cuvîntul "privat", vezi L559/25.12.03, MO6-12/01.01.04 art.72

În cuprinsul Legii învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.62-63, art.692), cu modificările ulterioare, cuvintele "judeţ", "judeţean" se substituie prin cuvintele  "raion", "raional". Vezi L482/04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48

În cuprinsul legii, sintagma "Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei" se substituie prin sintagma "Ministerul Educaţiei" prin L1199/04.07.2002, MO106/25.07.2002 art.815

În cuprinsul legii, cuvintele "Ministerul Învăţămîntului, Tineretului şi Sportului" se substituie prin cuvintele "Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei" conform Legii  nr.328-XIV din 24.03.99

Parlamentul adoptă prezenta lege.

În legea de faţă,  prin noţiunea de învăţămînt se înţelege un proces organizat  de instruire şi educare, prin care persoana atinge un  anumit nivel de pregătire fizică, intelectuală şi spirituală, stabilit de stat, şi  obţine  certificatul  respectiv de studii.  Sistemul  de  învăţămînt cuprinde  reţeaua instituţiilor de învăţămînt de diverse tipuri şi forme de proprietate, programele de studii, tehnologiile şi standardele educaţionale de stat de diferite niveluri şi  orientări,  precum  şi organele  de conducere a învăţămîntului, instituţiile şi întreprinderile subordonate acestora.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectivul Legii învăţămîntului

Prezenta lege  determină politica de stat în sfera învăţămîntului şi reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţămînt.

Articolul 2. Legislaţia învăţămîntului

Baza de drept a învăţămîntului cuprinde:

a) Constituţia Republicii Moldova;

b) Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova;

c) prezenta lege  şi alte acte legislative adoptate în  conformitate cu ea.

Articolul 3. Învăţămîntul - prioritate naţională

Învăţămîntul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.

Articolul 4. Principiile învăţămîntului

(1) Învăţămîntul constituie, sub aspect conceptual, un sistem unitar realizat într-o diversitate de structuri,   forme,   conţinuturi, tehnologii educaţionale.

(2) Politica educaţională a statului se întemeiază pe principiile umanitarizării, accesibilităţii, adaptivităţii,   creativităţii  şi diversităţii. Învăţămîntul  este  democratic şi  umanist,  deschis  şi flexibil,  formativ-dezvoltativ  şi  se  bazează  pe  valorile  culturii naţionale şi universale.

(3) Învăţămîntul de  stat  este  laic,  refractar  la  discriminare ideologico-partinică,  politică, rasială, naţională.

[Art.4 alin.3 modificat prin Legea nr.844-XIV din 25.02.2000]

(4) Educaţia moral-spirituală în învăţămîntul de stat primar este un obiect de studiu obligatoriu, iar în învăţămîntul secundar, mediu de specialitate şi superior este un obiect de studiu facultativ. Acest  obiect  este  predat  de persoane cu o pregătire profesională corespunzătoare. Elaborarea concepţiei, programelor de învăţămînt şi pregătirea cadrelor  didactice pentru predarea obiectului "Educaţia moral-spirituală" constituie prerogativa Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(4) Educaţia moral-spirituală în învăţămîntul de stat primar este un obiect  de studiu obligatoriu, iar în învăţămîntul secundar şi  superior este  un  obiect  de  studiu facultativ. Acest  obiect  este  predat  de persoane   cu  o  pregătire  profesională  corespunzătoare.   Elaborarea concepţiei,  programelor de învăţămînt şi pregătirea cadrelor  didactice pentru   predarea  obiectului  "Educaţia  moral-spirituală"   constituie prerogativa Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei.

[Art.4 alin.4 introdus prin Legea nr.844-XIV din 25.02.2000]

(5) Învăţămîntul de stat este gratiut.

Articolul 5. Obiectivele învăţămîntului

(1) Obiectivul educaţional major al şcolii constă în dezvoltarea liberă, armonioasă a omului şi formarea personalităţii creative, care se poate adopta la condiţiile în schimbare ale vieţii.

(2) Învăţămîntul urmăreşte:

a) dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţilor şi a aptitudinilor lui spirituale şi fizice la nivelul  potenţialului  său maxim;

b) cultivarea respectului pentru drepturile şi libertăţile omului, indiferent de apartenenţa lui etnică, de  provenienţa  socială  şi atitudinea  fără de religie - principii consemnate în Cartea  Naţiunilor Unite;

c) pregătirea  copilului pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o  societate  liberă, în spiritul înţelegerii,  păcii,  toleranţei, egalităţii  între sexe şi prieteniei între toate popoarele şi  grupurile etnice, naţionale şi religioase;

d) cultivarea  simţului necesităţii de a munci pentru binele propriu şi  cel al societăţii, a stimei faţă de cei care produc bunuri materiale şi spirituale;

e) educarea stimei  faţă  de părinţi, faţă de identitatea, limba  şi valorile  culturale ale poporului, precum şi faţă de valorile  naţionale ale  ţării în care trăieşte, ale ţării din care poate fi originar şi ale civilizaţiilor diferite de a sa;

f) cultivarea simţului responsabilităţii faţă de mediul înconjurător formarea conştiinţei ecologice;

g) asigurarea unei pregătiri fizice multilaterale, cu caracter profesional aplicativ pentru tineretul studios,  formarea  simţului necesităţii de practicare a culturii fizice şi sportului pe  parcursul întregii vieţi.

(3) Elevii şi studenţii vor fi educaţi în  spiritul  îndatoririlor civice fundamentale, consfinţite de Constituţia  Republicii Moldova, dintre acestea primind devotamentul faţă de ţară, grija pentru consolidarea statalităţii  moldoveneşti, îndeplinirea conştiincioasă  a obligaţiilor ce le revin.

Articolul 6. Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură este garantat, indiferent de naţionalitate, sex, vîrstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de antecedentele penale.

(2) Statul asigură şanse egale de acces în instituţiile de stat de învăţămînt liceal, profesional, mediu de specialitate şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi.

(2) Statul asigură  şanse egale de acces în instituţiile de stat  de învăţămînt  liceal, profesional şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi.

Articolul 7. Standardele educaţionale de stat

(1) Sistemul  de  învăţămînt are la bază standarde  educaţionale de stat  ce  asigură posibilitatea de nostrificare a actelor  naţionale  de studii.  Standardele  stabilesc  cerinţele minime  obligatorii  fără  de diverse  niveluri şi trepte de învăţămînt. Modul de elaborare, aprobare şi introducere a standardelor educaţionale este stabilit de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

[Art.7 al.(1)modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(2) Standardele educaţionale constituie baza aprecierii obiective a nivelului de pregătire generală şi  profesională  a  absolvenţilor, indiferent de tipul şi forma de învăţămînt.

(3) Realizarea standardelor educaţionale  se  asigură  şi prin organizarea serviciilor de asistenţă psihologică de orientare şcolară şi profesională  a elevilor la toate nivelurile şi treptele de  învăţămînt. Funcţiile serviciului de asistenţă psihologică se determină prin statut, aprobat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

Articolul 8. Limba de predare

(1) Statul asigură, conform Constituţiei şi articolelor 18, 19 şi 20 din  Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul  Republicii Moldova,  dreptul  de  a alege limba de educare şi  instruire  la  toate nivelurile şi treptele de învăţămînt.

(2) Dreptul cetăţenilor la educaţie şi instruire în limba maternă se asigură  prin  crearea  numărului necesar de instituţii  de  învăţămînt, clase, grupe, precum şi a condiţilor de funcţionare a acestora.    

(3) Studiul limbii  de stat a Republicii Moldova este obligatoriu în toate instituţiile de  învăţămînt.  Cerinţele  faţă  de  predarea  şi însuşirea ei sînt  reglementate de standardul  educaţional de  stat. Responsabilitatea  pentru asigurarea procesului de însuşire a limbii  de stat  în toate instituţiile de învăţămînt o poartă Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi autorităţile administraţiei publice locale.

[Art.8 al.(3) modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 9. Învăţămîntul general obligatoriu

Durata învăţămîntului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea  obligatorie  a  şcolii încetează la  sfîrşitul  anului  de învăţămînt în care elevul atinge vîrsta de 16 ani.

Articolul 10. Actele de studii

(1) Instituţiile  de învăţămînt de stat şi privat, acreditate în modul  stabilit de lege, eliberează  persoanelor  care  au  promovat examenele de absolvire acte de studii, în care se menţionează nivelul şi treapta de învăţămînt  absolvit,  domeniul  şi  gradul  de  calificare profesională.

(2) Persoanele care nu au promovat examenele de absolvire primesc un certificat sau o adeverinţă şi, la cerere, copia de pe foaia matricolă.

(3) Actele de studii recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Tineretului conferă titularului dreptul de a continua studiile în următorul nivel de învăţămînt  ori  de a se încadra în funcţia corespunzătoare  calificării sale.

(4) Tipurile şi  formularele actelor de studii se aprobă  de Ministerul Educaţiei şi Tineretului. Actele de studii se întocmesc în limba de  stat şi în cea de studii, iar în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi superior - în limba de stat, în limba de studii, în franceză sau engleză.

(4) Tipurile   şi  formularele  actelor  de  studii  se  aprobă   de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei. Actele de studii se întocmesc în limba de  stat şi în cea de studii, iar în instituţiile de învăţămînt superior în limba de stat, în limba de studii, în franceză sau engleză.

Articolul 11. Plasarea în cîmpul muncii

Plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor de la instituţiile de învăţămînt se efectuează în conformitate cu legislaţia muncii.

Capitolul II

SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Articolul 12. Stuctura sistemului de învăţămînt

Sistemul de învăţămînt, ţinîndu-se cont de necesitatea continuităţii educaţiei şi de particularităţile psihofiziologice  de  vîrstă,  este organizat pe niveluri şi trepte şi are următoarea structură:

I. Învăţămîntul preşcolar

II.Învăţămîntul primar

III. Învăţămîntul secundar:

1. Învăţămîntul secundar general:

a) învăţămîntul gimnazial;

b) învăţămîntul liceal; învăţămîntul mediu de cultură generală.

2. Învăţămîntul secundar profesional

IV. Învăţămîntul mediu de specialitate (colegiu).

[Art.12 pct.IV introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498 pct.IV-V devin V-VI]

V. Învăţămîntul superior.

[Art.12 pct.V modificat prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

V. Învăţămîntul superior universitar.

V. Învăţămîntul superior:

        1. De scurtă durată (colegiu)

        2. Universitar

VI. Învăţămîntul postuniversitar

Sistemul de învăţămînt include şi alte forme de învăţămînt:

- învăţămîntul special;

- învăţămîntul complementar;

- învăţămîntul pentru adulţi.

Articolul 13. Organizarea învăţămîntului

(1) Învăţămîntul în Republica Moldova poate fi de stat şi privat.    

(2) Instituţiile de învăţămînt sînt persoane juridice.

(3) Învăţămîntul se poate organiza ca învăţămînt de zi, învăţămînt cu frecvenţă redusă, învăţămînt la distanţă, studiu individual.

[Art.13 al.(3) în redacţia LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

(3) Învăţămîntul  se poate desfăşura ca învăţămînt de zi, învăţămînt seral,  învăţămînt  fără  frecvenţă, învăţămînt de  alternativă,  studiu individual, autoinstruire.

(4) În învăţămîntul  preşcolar grupa este de cel mult 10 copii -  în creşă,  15  - în grădiniţă. În învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal clasa cuprinde cel mult 20 de elevi, iar în cel secundar, mediu de specialitate, profesional şi superior grupa nu depăşeşte 25 de persoane.

(4) În învăţămîntul  preşcolar grupa este de cel mult 10 copii -  în creşă,  15  - în grădiniţă. În învăţămîntul primar, gimnazial şi  liceal clasa  cuprinde cel mult 20 de elevi, iar în cel secundar profesional şi superior grupa nu depăşeşte 25 de persoane.

[Se suspendă acţiunea alin.4 art.13 pentru anul 1999 prin Legea nr.216-XIV din 12.12.98]

(5) Sistemul  de  învăţămînt are un caracter deschis,  asigurîndu-se posibilitatea trecerii de la un tip la altul, în condiţiile stabilite de regulamentul respectiv, adoptat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

Articolul 14. Scara de notare

(1) În instituţiile  de învăţămînt aprecierea cunoştinţilor se  face prin  note  de  la 10 la 1 şi prin  calificativele  "admis",  "respins", Cunoştinţele  apreciate  cu notele 4, 3, 2, 1 şi  calificatul  "respins" sînt nesatisfăcătoare.

(2) Comportarea  elevilor  din  învăţămîntul   preuniversitar  se apreciază  prin  calificativele "exemplară",  "bună",  "satisfăcătoare", "nesatisfăcătoare".

Articolul 15. Diagnosticarea copiilor

(1) Diagnosticarea particularităţilor psihofiziologice a aptitudinilor şi capacităţilor elevilor, ca bază pentru  realizarea diferenţierii procesului instructiv-educativ, este obligatorie.

(2) Testarea  copiilor în vederea admiterii în clasa I a şcolilor de stat este interzisă, cu excepţia admiterii în şcolile cu profil artistic sau sportiv.

Articolul 16. Durata anului de studii

(1) Anul şcolar în învăţămîntul preuniversitar  începe la 1 septembrie şi are durata de 35 săptămîni,  repartizate  pe  trimestre relativ egale, separate prin vacanţe.

(2) Anul de studii în învăţămîntul superior şi mediu de specialitate începe la 1 septembrie şi are o durată de pînă la 42 de săptămîni, repartizate în două semestre relativ egale, care includ două sesiuni de examene, stagiile de practică şi la care se adaugă două vacanţe.

(2) Anul universitar în învăţămîntul superior începe la 1 septembrie şi are durata de pînă la 42 de săptămîni, repartizate pe două semestre egale, la care se adaugă două sesiuni de examene, perioada de practică şi două vacanţe.

[Art.16 al.(2) inclus prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(3) Perioada  şi durata vacanţelor, precum şi durata orelor de clasă (lecţiilor)  în învăţămîntul preuniversitar, mediu de specialitate şi a orelor academice în cel superior, se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(3) Perioada  şi durata vacanţelor, precum şi durata orelor de clasă (lecţiilor)  în învăţămîntul preuniversitar şi a orelor academice în cel superior, se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

Articolul 17. Învăţămîntul preşcolar

(1) Învăţămîntul  preşcolar constituie prima treaptă a sistemului de educaţie  şi instruire.  El  reprezintă  un  sistem  de  instituţii antepreşcolare  şi preşcolare de diverse tipuri, de stat şi private, cu  diferite  programe de  funcţionare, ce  corespund  standardelor educaţionale.

(2) Învăţămîntul  preşcolar  are  drept  scop  principal  pregătirea multilaterală  a  copilului  pentru  viaţă,  în  vederea integrării în activitatea şcolară, dezvoltarea capacităţilor creative prin valorificarea potenţialului psihofiziologic şi intelectual al acestuia.

(3) Educaţia copiilor  pînă la vîrsta de 3 ani se realizează, de regulă, în familiile care, în acest caz,  beneficiază  de  sprijinul statului, conform legislaţiei în vigoare.    

(4) La solicitarea   părinţilor,   prin  decizia  şi  cu   concursul autorităţilor  administraţiei publice locale sau al patronilor (în cazul instituţiilor  private),  pot  fi organizate  instituţii  preşcolare  şi pentru copii de pînă la 3 ani (creşe).

(4) Statul garantează susţinerea materială şi financiară a educaţiei copiilor în creşele şi grădiniţele de stat.

(5) Învăţămîntul  preşcolar de la vîrsta de 3 ani la 6 (7) ani  este organizat  în  instituţii  preşcolare  de diverse  tipuri  şi  forme  de proprietate  sau  în grădiniţa-şcoală primară, cu diferite  programe de activitate,  în  funcţie  de  gradul de dezvoltare  a  copilului  şi  de opţiunile părinţilor.

(6) Pregătirea copiilor preşcolari către şcoală este obligatorie de la vîrsta de 5 ani şi se realizează în grupe pregătitoare, în grădiniţă sau  şcoală  ori, la solicitarea părinţilor, în familie. Statul  asigură condiţiile materiale  şi  financiare  necesare bunei desfăşurări a procesului instructiv-educativ în grupele pregătitoare. În funcţie de condiţiile locale, acestea pot fi organizate şi în cadrul şcolii primare.

(7) Autorităţile  administraţiei publice locale sînt  obligate  să păstreze  sistemul  de  instituţii preşcolare existente şi,  în  caz  de necesitate, să deschidă altele noi, asigurîndu-le material şi financiar, conform necesităţilor sociale ale populaţiei.

(8) Statul garantează  îngrijirea  şi  educarea copiilor de  vîrstă antepreşcolară cu handicap fizic şi mental, precum şi a copiilor orfani.

Articolul 18. Învăţămîntul primar

(1) Învăţămîntul primar contribuie la formarea copilului ca personalitate liberă şi creativă, la dezvoltarea   capacităţilor intelectuale, a deprinderilor  trainice  de citit,  scris  şi  calcul, asigurînd  dezvoltarea aptitudinilor de comunicare şi a competenţelor de examinare într-o limbă modernă.

(2) Învăţămîntul  primar cuprinde clasele I-IV şi se organizează  ca învăţămînt  de  zi  şi în şcoli primare, care pot funcţiona  ca  unităţi separate sau în cadrul şcolilor secundare generale.

(3) În clasa I sînt înscrişi copiii care au împlinit vîrsta de 6 - 7 ani  la data începerii anului şcolar. Şcolarizarea devine obligatorie la atingerea vîrtei de 7 ani.

(4) Debutul şcolarizării  pentru  copiii de 6 ani se  stabileşte  cu acordul părinţilor, în funcţie de gradul de maturitate somatopsihică, în modul stabilit de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(5) În învăţămînt  primar  pot funcţiona clase sau grupe cu  program prelungit.

(6) În localităţile rurale pot funcţiona clase primare cu un alt număr  de copil de vîrsta respectivă decît cel stabilit în art. 13 alin.(4),  precum  şi  clase  cu predare simultană, la decizia autorităţii administraţiei  publice  locale,  cu acordul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

Articolul 19. Învăţămîntul gimnazial

(1) Învăţămîntul  gimnazial  este obligatoriu şi se  organizează  ca învăţămînt de zi cu clasele V - IX.

(2) Învăţămîntul gimnazial asigură dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor intelectuale ale elevului,  concepute drept nivel definitoriu în formarea personalităţii, orientarea profesională şi pregătirea către învăţămîntul liceal sau profesional.

(3) În învăţămîntul  gimnazial este încurajat studiul aprofundat  al unor discipline de bază şi opţionale, inclusiv de orientare profesională.

(4) În învăţămîntul  gimnazial se înscriu fără probe de concurs toţi elevii care au absolvit şcoala primară.

(5) În învăţămîntul  gimnazial  pot  funcţiona grupe  sau  clase  cu program prelungit.

(6) Învăţămîntul gimnazial  se  încheie cu  examene de absolvire, alcătuite din mai multe probe, şi cu eliberarea  unui  certificat  de studii gimnaziale.

(7) Modul de organizare a examenelor de absolvire a învăţămîntului gimnazial este stabilit de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

[Art.19 al.(7) modificat prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

(7) Modul de organizare a examenelor de absolvire a  învăţămîntului gimnazial este stabilit de Ministrul Educaţiei şi Ştiinţei.

Articolul 20. Învăţămîntul liceal

(1) Învăţămîntul liceal asigură o pregătire teoretică fundamentală şi formarea unei ample culturi generale, necesare  pentru continuarea studiilor în învăţămîntul superior, mediu de specialitate sau în  instituţii de  învăţămînt secundar profesional.

(1) Învăţămîntul  liceal asigură o pregătire teoretică  fundamentală şi  formarea  unei ample culturi generale, necesare  pentru  continuarea studiilor  în  învăţămîntul  superior sau în  instituţii  de  învăţămînt secundar profesional.

(2) Învăţămîntul liceal se organizează ca învăţămînt de zi în licee teoretice.

[Art.20 al.(2) modificat prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498]

(2) Învăţămîntul  liceal se organizează ca învăţămînt de zi în licee teoretice  generale  şi licee teoretice cu unul sau mai multe  profiluri sau  în  clase  liceale  din  cadrul altor şcoli,  precum  şi  în  şcoli profesionale polivalente.

(3) Durata învăţămîntului  liceal  cu frecvenţă la zi este de 3  ani (clasele X - XII).

(4) învăţămîntul liceal seral (clasele (X - XIII) poate fi organizat pentru  absolvenţii  învăţămîntului  gimnazial  şi  celui   profesional încadraţi în producţie.

(5) Admiterea în învăţămîntul liceal se face pe bază de concurs, la care pot participa absolvenţii de gimnazii, în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului. Absolvenţii de şcoli profesionale au dreptul de a se înscrie în clasa a XII-a de liceu.

(5) Admiterea  în învăţămîntul liceal se face prin concurs, la  care pot   participa  absolvenţii  de  gimnazii  sau  de  şcoli  profesionale polivalente de treapta respectivă, în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

(6) Învăţămîntul liceal se încheie cu examen de bacalaureat, care se organizează în modul stabilit de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(7) La promovarea examenului de bacalaureat se eliberează diploma de bacalaureat, care conferă dreptul de admitere în învăţămîntul superior.

(8) Absolvenţii  învăţămîntului  liceal  care au promovat clasele liceale şi examenul de bacalaureat cu rezultate de  excepţie primesc diploma de merit, în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(9) În caz de nepromovare, examenul de bacalaureat poate fi susţinut de cel mult două ori în decursul următorilor 3 ani.

[Art.20 al.(10)-(11) excluse prin L1589/26.12.02, MO3/21.01.03 art.16]

(10) Liceele  se  înfiinţează  şi se desfiinţează  prin  hotărîre  a Guvernului,  la propunerea Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei, de  comun acord   cu  autorităţile  administraţiei  publice  locale,   colectivele pedagogice şi părinţii.

(11) Se pot înfiinţa   licee  şi  pe  lîngă  universităţi  sau  alte instituţii de învăţămînt superior, de regulă, pentru elevi cu aptitudini şi performanţe deosebite.

Articolul 21. Organizarea învăţămîntului secundar profesional

(1) Învăţămîntul  secundar  profesional  asigură  pregătirea într-o meserie (profesie), precum şi  perfecţionarea   şi   recalificarea muncitorilor calificaţi şi a persoanelor disponibilizate.

(2) Statul garantează  pregătirea profesională într-o meserie pentru absolvenţii  de gimnazii care nu au atins vîrsta de 16 ani şi nu urmează studiile în licee (şcoli medii de cultură generală).

(3) Învăţămîntul  secundar profesional şe organizează ca  învăţămînt de zi ori seral în şcoli profesionale şi în şcoli de meserii.

(3) Învăţămîntul  secundar profesional şe organizează ca  învăţămînt de zi ori seral în şcoli profesionale polivalente şi în şcoli de meserii.

(4) Nomenclatorul de meserii în care se efectuează pregătirea profesională se aprobă de către Guvern, la  propunerea Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerul Educaţiei şi Tineretului,  în comun cu  alte  ministere  şi departamente.

(5) Înfiinţarea şi desfiinţarea instituţiilor de învăţămînt secundar profesional  se  efectuează de către Guvern, la propunerea  Ministerului Educaţiei  şi Ştiinţei, altor ministere şi departamente, a autorităţilor administraţiei publice locale, cu consultarea factorilor interesaţi.

(5) Instituţiile de învăţămînt  secundar  profesional întocmesc planurile de admitere, ţinînd seama de  contractele  încheiate  cu unităţile economice interesate.

(6) Pentru pregătirea  profesională,  crearea şi consolidarea  bazei tehnico-materiale didactice, întreprinderile de stat şi cele private vor defalca  la  bugetul  de stat cel puţin 2 % din fondul de  retribuire  a muncii, pe lîngă mijloacele necesare de cadre proprii. Mijloacele astfel defalcate vor fi trecute la preţul de cost al producţiei.

[Se suspendă în anul 1997 acţiunea art.21 alin.(7) prin Legea nr.1127-XIII din 21.03.97]

(7) În instituţiile  de învăţămînt secundar profesional, pregătirea, perfecţionarea şi   recalificarea   muncitorilor  şi   a   persoanelor disponibilizate  se efectuează prin contract şi se finanţează din fondul alocaţiilor destinate plasării în cîmpul muncii.

(8) Practica  în producţie, prevăzută pentru elevii din învăţămîntul secundar profesional, se efectuează pe bază de contract la întreprinderi de stat sau private.

(9) Agenţii economici cu proprietate de stat care au mai mult de 20 de salariaţi sînt obligaţi să ofere locuri de muncă pentru practica  în producţie  şi  ucenicie  în  raportul: un practicant  la 10 salariaţi, luîndu-se în considerare şi posibilităţile întreprinderii.

Articolul 22. Şcoala profesională

(1) Şcoala profesională asigură instruirea profesională într-o profesie sau în cîteva profesii înrudite. Durata studiilor pentru absolvenţii de gimnazii este de 3 ani, iar pentru absolvenţii de şcoli medii de cultură generală şi de licee - de un an. Absolvenţilor de gimnazii şcoala profesională le asigură concomitent şi cunoştinţe la nivelul şcolii medii de cultură generală.

(2) Admiterea în şcoala profesională se face pe bază de concurs, în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(3) Studiile în şcoala profesională se încheie cu examene de absolvire la profesie şi cu eliberarea unui certificat de calificare (cu anexarea notelor la disciplinele de profil şi la disciplinele studiilor medii de cultură generală). Certificatul de calificare permite:

- încadrarea în cîmpul muncii;

- continuarea studiilor în învăţămîntul mediu de specialitate (colegiu);

- înscrierea în clasa a XII-a de liceu.

(4) Pentru absolvenţii şcolii profesionale care continuă studiile în învăţămîntul mediu de specialitate (colegiu) la profesia studiată iniţial, durata  studiilor se reduce cu un an.

(5) Şcolile profesionale pot fi de nivel raional şi republican.

Articolul 22. Şcoala profesională polivalentă

(1) Şcoala profesională  polivalentă se organizează în trei  trepte. Ea  realizează pregătirea profesională succesivă într-un domeniu larg de calificare  -  de la muncitor pînă la tehnician,  asigurînd  concomitent studii liceale de profil.

(2) Admiterea  în şcoala profesională polivalentă se face pe bază de consurs,  evitîndu-se  orice îngrădire pentru absolvenţii  de  gimnaziu, şcoală  medie  de  cultură  generală şi liceu, cu sau  fără  diplomă  de bacalaureat.

(3) Durata studiilor în şcoala profesională polivalentă este de pînă la  5 ani pentru absolvenţii de gimnazii şi şcoli medii incomplete şi de pînă  la  3  ani pentru absolvenţii de licee şi şcoli medii  de  cultură generală.

(4) Treapta I  a şcolii profesionale polivalente asigură  pregătirea într-o  meserie  de muncitor calificat şi se încheie cu eliberarea  unui certificat  de  calificare, ce dă dreptul de încadrare în producţie,  de continuare  a studiilor la treapta II a şcolii profesionale  polivalente sau în clasa XI de liceu.

(5) Treapta II  asigură  extinderea pregătirii profesionale pînă  la nivel   de   maistru  şi  iniţierea  profesională  în   activitatea   de întreprinzător.  Treapta  II se încheie cu examene de calificare  şi  cu eliberarea  unui  certificat  de calificare, ce  permite  încadrarea  în producţie,  continuarea  studiilor la treata II sau în ultima  clasă  de liceu.

(6) La treapta  III continuă formarea profesională pînă la nivel  de tehnician  (tehnolog),  care se încheie cu examene de calificare  şi  cu eliberarea unei diplome de tehnician (tehnolog).

(7) Absolvenţii şcolii profesionale polivalente de treapta II şi III pot candida la concursul de admitere în învăţămîntul mediu de specialitate şi superior la profilul studiat iniţial sau, după susţinerea examenelor de diferenţă, în clasa XII de liceu la oricare alt profil dorit.

  

(7) Absolvenţii şcolii profesionale polivalente de treapta II şi III pot candida la concursul de admitere în învăţămîntul superior la profilul studiat iniţial sau, după susţinerea examenelor de diferenţă, în clasa XII de liceu la oricare alt profil dorit.

[Art.22 modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 23. Şcoala de meserii

(1) Şcoala de meserii asigură pregătirea profesională într-o meserie sau în cîteva meserii înrudite.

(2) La şcoala  de meserii se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu, liceu  şi de şcoli medii de cultură generală. Ca excepţie, se pot forma, cu  aprobarea  Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, grupe din elevi care nu au absolvit 9 clase, dar care au atins vîrsta de 16 ani.

(3) Studiile  în şcoala de meserii au durata de la 0,5 la 1,5 ani şi se încheie cu examene şi cu eliberarea unui certificat de calificare, ce dă dreptul de a practica meseria obţinută.

(4) Şcoala de  meserii  poate funcţiona ca unitate autonomă  sau  în cadrul unităţilor economice care au obţinut autorizaţia corespunzătoare.    

(5) Grupe de pregătire profesională după programa şcolii de meserii pot fi organizate şi în cadrul şcolii profesionale.

(5) Grupe de  pregătire profesională după programa şcolii de meserii pot fi organizate şi în cadrul şcolii profesionale polivalente.

Articolul 24. Învăţămîntul artistic şi sportiv

(1) Învăţămîntul artistic şi sportiv se organizează pentru copiii cu aptitudini în domeniul muzicii, coregrafiei,  artelor  plastice  şi teatrale sportului, în licee cu clasele I - XII sau cu clasele IV - XII, în funcţie de profil.

(2) Învăţămîntul artistic şi sportiv este structurat  pe niveluri similare celor din învăţămîntul secundar general. Elevii pot trece de la un tip de învăţămînt la altul.

(3) Admiterea în învăţămîntul artistic sau sportiv se face prin testarea aptitudinilor specifice profilului, după susţinerea examenelor, pe bază de concurs.

Articolul 25. Organizarea învăţămîntului mediu de specialitate

(1) Învăţămîntul mediu de specialitate se realizează în colegii şi asigură pregătirea cadrelor de specialitate cu caracter aplicativ pentru economia naţională şi sfera socială.

(2) Admiterea la studii în colegii se efectuează pentru absolvenţii de gimnaziu, de şcoală medie de cultură generală, de liceu şi de şcoală profesională.

(3) În funcţie de studiile dobîndite şi de specialitatea aleasă, învăţămîntul mediu de specialitate are durata de 2-4 ani: pentru persoanele cu studii gimnaziale - 4 ani şi pentru cele cu studii medii de cultură generală sau de  liceu - 2 ani, iar în ceea ce priveşte profilul "Medicină", termenele vor fi de 5 şi, respectiv, 3 ani. Pentru persoanele admise la studii în colegiu în baza studiilor gimnaziale se asigură învăţămîntul liceal şi susţinerea examenului de bacalaureat.

(4) Procesul instructiv-educativ în colegii se organizează prin învăţămîntul cu frecvenţa la zi şi învăţămîntul fără frecvenţă.

(5) Studiile în colegii finalizează cu susţinerea examenelor de absolvire sau cu susţinerea unei lucrări (unui proiect) de diplomă şi cu eliberarea diplomei de studii medii de specialitate, prin care titularul ei obţine calificarea de  specialist cu nivel mediu în profilul şi specialitatea respectivă.

(6) Diploma de studii medii de specialitate acordă dreptul de plasare în cîmpul muncii şi de continuare a studiilor în învăţămîntul superior universitar. Absolvenţii de colegiu care vor urma studiile superioare universitare la o specialitate din cadrul profilului studiat iniţial vor efectua aceste studii în termen redus cu un an (cu excepţia profilului "Medicină").

(7) Colegiul poate funcţiona ca unitate autonomă.

[Art. 25 introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498, art.25 devine 26]

Articolul 26. Organizarea învăţămîntului superior

(1) Învăţămîntul superior are drept scop:

a) formarea unei personalităţii multilateral dezvoltate şi creative, pregătirea, perfecţionarea  şi  recalificarea  la  nivel  superior a specialiştilor şi a cadrelor ştiinţifice în diverse domenii;

b) asigurarea  aspiraţiilor  personalităţii  de  a-şi  aprofunda  şi extinde studiile;

c) promovarea  cercetării ştiinţifice şi implementarea  rezultatelor ei;

d) păstrarea,  îmbogăţirea  şi propagarea patrimoniului  ştiinţific, tehnic, artistic şi cultural.

(2) Învăţămîntul superior se realizează prin instituţii de învăţămînt superior: universităţi, academii şi institute.

(2) Învăţămîntul   superior   se  realizează  prin   instituţii   de învăţămînt superior: colegii, universităţi, academii şi institute.

(3) Se admite, în condiţiile legii, organizarea  instituţiilor  de învăţămînt superior cu o altă limbă de studii decît cea de stat.

(4) Învăţămîntul superior, cu excepţia învăţămîntului medical şi farmaceutic, se realizează în două cicluri:

ciclul I - studii superioare de licenţă;

ciclul II - studii superioare de masterat.

(5) Studiile superioare corespund unui număr de credite de studiu transferabile ECTS (European Credits Transfer System). Durata studiilor se cuantifică, de regulă, în credite (un an de studii în învăţămîntul superior corespunde unui număr de 60 de credite de studiu transferabile).

[Art.26 al.(4)-(5) în redacţia LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

(4) Admiterea în învăţămîntul superior se face prin concurs, în baza diplomei  de  bacalaureat, a atestatului de studii medii sau  a  actului echivalent  de  studii, după criterii generale stabilite  de  Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

(5) Activitatea  didactică  în învăţămîntul superior se  organizează prin  învăţămînt  de zi, seral sau fără frecvenţă. Durata  studiilor  în învăţămîntul  seral şi în cel fără frecvenţă este mai mare cu un an faţă de învăţămîntul de zi.

(6) Activitatea didactică în învăţămîntul superior se efectuează prin învăţămînt de zi, învăţămînt cu frecvenţă redusă şi învăţămînt la distanţă. În cadrul studiilor superioare este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Durata studiilor la învăţămîntul cu frecvenţă redusă şi la învăţămîntul la distanţă este mai mare cu un an decît la învăţămîntul de zi.

[Art.26 al.(6) introdus prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

[Art.26 al.(6)-(9) devin (7)-(10) prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

(7) Studenţii pot urma concomitent două specializări prin susţinerea probelor de admitere. În acest caz studenţii pot beneficia de bursă  de stat pe durata maximă a unei specializări.

(8) Studenţii pot face studiile superioare în termene reduse, prin susţinerea probelor prevăzute de planul de învăţămînt.

(9) Absolvenţii învăţămîntului superior pot urma o nouă specializare cu  taxă  de studii, în condiţiile stabilite deMinisterul Educaţiei şi Tineretului.

(10) În învăţămîntul superior activitatea didactică se desfăşoară în stînsă legătură cu activitatea ştiinţifică în diverse domenii.

Articolul 26. Învăţămîntul superior de scurtă durată (colegii)

(1) Învăţămîntul  superior de scurtă durată are termenul de 2-3  ani şi se organizează în colegii.

(2) Colegiile   pot   funcţiona  ca  unităţi  autonome,  în   cadrul instituţiilor de învăţămînt universitar sau pot fi afiliate lor.

(3) Admiterea  în colegii se face, de regulă, pentru absolvenţii  de licee,  de şcoli medii de cultură generală în baza criteriilor prevăzute pentru învăţămîntul universitar.

(4) Învăţămîntul  în  colegii se încheie cu examene de absolvire  şi (sau) cu susţinerea unei lucrări de diplomă. Absolvenţii primesc diplome de  studii  superioare de scurtă durată, prin care obţin calificarea  în profilul şi specialitatea urmată.

(5) Absolvenţii  cu  diplomă ai colegiilor pot continua studiile  în învăţămîntul universitar, în cadrul profilului studiat iniţial.

Articolul 27. Studii superioare de licenţă

(1) Durata studiilor superioare de licenţă este de 3-4 ani şi corespunde unui număr de 60 de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu.

(2) Admiterea în ciclul I al învăţămîntului superior se efectuează de instituţiile de învăţămînt prin concurs, în baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(3) Ciclul I al învăţămîntului superior se încheie cu promovarea examenului de licenţă, care include o probă de profil, o probă de specialitate şi susţinerea unui proiect (teză) de licenţă şi se desfăşoară în baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(4) Absolvenţilor care au promovat cele două probe ale examenului de licenţă şi au susţinut proiectul (teza) de licenţă li se acordă titlul de licenţiat în profilul şi specialitatea urmată şi li se eliberează diploma de licenţă.

(5) Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă primesc, la solicitare, o adeverinţă. În caz de nepromovare, examenul de licenţă mai poate fi susţinut de cel mult două ori în decursul următorilor 5 ani.

(6) Diploma de licenţă atestă că titularul acesteia a dobîndit cunoştinţe şi competenţe generale pentru continuarea studiilor în ciclul II, precum şi o pregătire profesională iniţială care îi permite angajarea în cîmpul muncii.

(7) Durata concretă a studiilor pe specialităţi se aprobă de Guvern, în conformitate cu Nomenclatorul specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţămînt superior.

[Art.27 în redacţia LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

Articolul 27. Învăţămîntul superior universitar

(1) Învăţămîntul  superior universitar se realizează în  instituite, universităţi şi academii.

(2) Durata studiilor  la cursurile de zi în învăţămîntul universitar este de 4 - 6 ani, în funcţie de profil.

(3) Concursul  de admitere în învăţămîntul superior universitar este organizat de instituţiile respective după criterii generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

(4) Învăţămîntul superior universitar se încheie cu susţinerea examenului de licenţă, care include o probă de profil, o probă de specialitate şi un proiect (teză) de licenţă. Examenul de licenţă se desfăşoară după criterii generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei. Învăţămîntul superior medical se încheie cu susţinerea examenului de absolvire şi cu eliberarea diplomei de specialist. Diploma de licenţă se eliberează după absolvirea ciclului de rezidenţiat.

(5) Absolvenţilor care au promovat cele două probe ale examenului de licenţă şi au susţinut proiectul (teza) de licenţă li se acordă titlul de licenţiat în profilul şi la specialitatea urmată şi li se eliberează diploma de licenţă. Absolvenţilor care au promovat cele două probe ale examenului de licenţă, dar nu au susţinut proiectul (teza) de licenţă, li se eliberează diploma de studii superioare universitare.

(6) Absolvenţii  care nu au promovat examenele de licenţă primesc, la solicitare, o adeverinţă. În caz de nepromovare, examenele de licenţă mai pot fi susţinute de cel mult două ori în decursul următorilor 3 ani.

(7) Deţinătorii diplomelor de licenţă vor beneficia de un spor la salariu în mărime de un salariu minim.

[Art.27 al.(4)-(7) modificate prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 28. Studii superioare de masterat

(1) Durata studiilor superioare de masterat este de 1-2 ani şi corespunde unui număr de 60-120 de credite de studiu transferabile. Studiile superioare de masterat se organizează pentru titularii diplomei de licenţă, asigură specializarea într-un domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii ştiinţifice şi pedagogice şi se efectuează, de regulă, prin învăţămînt de zi. La studii superioare de masterat de cercetare sînt admişi şi titularii diplomei de studii superioare în medicină sau farmacie.

(2) Studiile superioare de masterat sînt de cercetare şi profesionale. Studiile superioare de masterat de cercetare vizează dezvoltarea capacităţilor de cercetare ştiinţifică ale studenţilor şi constituie o fază premergătoare obligatorie pentru studiile de doctorat. Studiile superioare de masterat profesional asigură aprofundarea unei specializări într-un domeniu, fiind axate, în primul rînd, pe competenţe cu conţinut aplicativ.

(3) Admiterea la studii superioare de masterat se efectuează prin concurs, în baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(4) Planul de admitere la studii superioare de masterat cu finanţare bugetară se aprobă de Guvern şi prevede admiterea pînă la 50% din numărul total de absolvenţi cu diplomă de licenţă ai anului respectiv.

(5) Studiile superioare de masterat se finalizează cu susţinerea tezei de master.

(6) Absolvenţilor care au susţinut teza de master li se acordă titlul de master în profilul şi la specializarea urmată şi li se eliberează diplomă de master.

(7) Diploma de master atestă că titularul acesteia a dobîndit cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate, precum şi abilităţi cognitive specifice. Diploma de master conferă dreptul de a ocupa posturi didactice în instituţii de învăţămînt superior sau de cercetări ştiinţifice şi de a participa la concursul de admitere la doctorat.

[Art.28 în redacţia LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

Articolul 28. Învăţămîntul postuniversitar

(1) Învăţămîntul  postuniversitar  este organizat  pentru  titularii diplomelor  de  licenţă  sau ai diplomelor postuniversitare  şi  asigură specializarea   într-un   domeniu  sau  extinderea   şi   perfecţionarea pregătirii ştiinţifice şi pedagogice.

(2) Învăţămîntul postuniversitar se realizează prin masterat doctorat, postdoctorat,  rezidenţiat,  secundariat, cursuri de specializare şi perfecţionare, organizate în instituţiile de învăţămînt   superior acreditate  în acest scop sau în instituţiile de cercetări  ştiinţifice. În  învăţămîntul  medical pregătirea postuniversitară  prin  rezidenţiat este obligatorie.

(3) Cursurile  postuniversitare  de  perfecţionare  sînt  organizate pentru  absolvenţii  cu  diplomă  din învăţămîntul superior  şi  au,  în funcţie  de  profil, o durată de cel mult 12 luni, stabilită de  senatul universitar.

(4) În învăţămîntul  postuniversitar se acordă, de regulă, burse  de stat, care se obţin prin concurs.

(5) Pentru cadrele din sfera   nebugetară   perfecţionarea   şi recalificarea  profesională  se  realizează pe bază  de  contract  între instituţiile de  perfecţionare  şi  ministere, departamente, agenţi economici, precum  şi în baza unor contracte individuale, încheiate  cu instituţia de perfecţionare.

(6) Perfecţionarea  cadrelor,  inclusiv  a  cadrelor didactice  şi ştiinţifice,  se  poate realiza şi peste hotare, în baza  unor  acorduri bilaterale.

(7) Coordonarea şi  reglementarea  procesului de  perfecţionare  şi recalificare  profesională se află în sfera de componenţă a ministerelor de  resort, a Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

(8) Cursurile  de perfecţionare se încheie cu susţinerea unor  probe şi  cu eliberarea unui certificat de absolvire, de care se va ţine  cont la reconfirmarea în post, la acordarea de grade şi titluri didactice sau categorii de calificare.

[Art.28 al.(2) modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 28/1. Învăţămîntul superior şi postuniversitar medical şi farmaceutic

(1) Învăţămîntul medical şi farmaceutic se realizează prin studii superioare de specialitate şi studii postuniversitare de rezidenţiat. Studiile superioare de specialitate se organizează ca învăţămînt de zi, durata lor este de 4-6 ani şi corespunde unui număr de 60 de credite de studii transferabile pentru un an de studiu.

(2) Admiterea la studii superioare de specialitate se efectuează prin concurs, în baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(3) Studiile superioare de specialitate se finalizează cu susţinerea examenelor de absolvire. Absolvenţilor care au promovat examenele de absolvire li se eliberează diplomă de studii superioare în medicină sau farmacie. Titularul diplomei are dreptul de a participa la concursul de admitere la studii postuniversitare de rezidenţiat pe specializări sau la studii superioare de masterat de cercetare.

(4) Studiile postuniversitare de rezidenţiat se organizează de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, au ca obiectiv formarea profesională obligatorie a medicilor şi farmaciştilor pe specializări şi se efectuează pe parcursul a 2-5 ani.

(5) Admiterea la studii postuniversitare de rezidenţiat se organizează prin concurs în baza criteriilor stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(6) Studiile postuniversitare de rezidenţiat se finalizează cu susţinerea examenului de licenţă, organizat în baza criteriilor stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(7) Absolvenţilor care au promovat examenul de licenţă li se acordă titlul de licenţiat în profilul şi la specializarea urmată şi li se eliberează diplomă de licenţă, care conferă dreptul la activitate practică independentă şi la continuarea studiilor prin secundariat clinic sau doctorat.

(8) Studiile postuniversitare de specializare în medicină se organizează de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale prin secundariat clinic şi au o durată de 2 ani. Studiile se finalizează cu susţinerea examenelor de absolvire şi primirea certificatului de studii postuniversitare de specializare.

(9) Planul de admitere în învăţămîntul superior şi postuniversitar medical şi farmaceutic, cu finanţare bugetară, se aprobă de Guvern.

(10) Durata concretă a studiilor pe specialităţi se aprobă de Guvern, în conformitate cu Nomenclatorul specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţămînt superior.

[Art.28/1 introdus prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

Articolul 29. Învăţămîntul postuniversitar specializat

(1) Absolvenţii cu diplomă de licenţă îşi pot continua pregătirea în învăţămîntul postuniversitar specializat, organizat în instituţii de învăţămînt superior universitar, instituţii de cercetări ştiinţifice şi alte instituţii care dispun de licenţă în domeniul instruirii. Durata studiilor de aprofundare este de 1-2 ani.

[Art.29 al.(1) în redacţia L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(2) Admiterea  în  învăţămîntul postuniversitar specializat se  face prin  concurs, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi  ministerele  de resort, cu avizul Comisiei Superioare  de Atestare.

(3) Învăţămîntul postuniversitar specializat se  încheie cu eliberarea diplomei şi acordarea titlului de master.

(4) Diploma de master conferă dreptul de a ocupa, cu prioritate, posturi  în instituţii de învăţămînt superior sau de cercetări ştiinţifice şi de a participa la concursul de admitere la doctorat  în specializarea obţinută.

[Art.29 al.(3)-(4) modificate prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

(3) Învăţămîntul   postuniversitar   specializat   se  încheie   cu eliberarea diplomei şi acordarea titlului de magistru.

(4) Diploma de  magistru conferă dreptul de a ocupa, cu  prioritate, posturi   în   instituţii  de  învăţămînt  superior  sau  de cercetări ştiinţifice  şi  de a participa la concursul de admitere la doctorat  în spcializarea obţinută.

Articolul 30. Doctoratul

(1) Doctoratul este o formă de învăţămînt postuniversitar care se realizează  prin activitate de cercetare ştiinţifică cu durata de 3 ani la cursurile de zi şi de 4 ani la cursurile cu frecvenţă redusă.

(2) Admiterea  la doctorat  se face prin concurs, la  care  pot participa titularii diplomelor de master sau de licenţă în medicină sau farmacie.

(3) Criteriile de admitere, organizarea şi desfăşurarea doctoratului sînt stabilite prin hotărîre de Guvern.

(4) Conducătorii de doctorat sînt persoane cu titlu ştiinţific de doctor habilitat, iar cu permisiunea Comisiei Superioare de Atestare pot fi doctori în ştiinţe cu titlul didactic de profesor universitar, conferenţiar universitar (docent) sau cercetător ştiinţific superior.

(5) Doctoratul  se încheie cu susţinerea publică a unei teze în faţa unui  consiliu  ştiinţific specializat, acreditat în acest scop,  şi  cu conferirea  titlului  ştiinţific de doctor  (în  domeniul  ştiinţific respectiv), după criteriile stabilite de Comisia Superioară de Atestare.

(6) Pentru definitivarea  tezei  de  doctorat  se  poate  acorda  un concediu de 3 - 12 luni, cu sau fără  păstrarea  salariului,  conform deciziei Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

[Art.30 modificat prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

Articolul 30. Doctoratul

(1) Doctoratul  este  o formă de învăţămînt postuniversitar care  se realizează  prin activitate de cercetare ştiinţifică cu durata de 3  ani la cursurile de zi şi de 4 ani la cursurile fără frecvenţă.

(2) Admiterea  la doctorat  se  face  prin  concurs,  la  care  pot participa titularii diplomelor de magistru sau de licenţă.

(3) Criteriile de admitere, organizarea şi desfăşurarea doctorarului sînt  stabilite de Comisia Superioară de Atestare cu avizul Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei, Academiei de Ştiinţe şi al ministerelor de resort.

(4) Conducătorii de doctorat sînt persoane cu titlu ştiinţific de doctor habilitat, iar cu permisiunea Comisiei Superioare de Atestare pot fi  doctori  în  ştiinţe  cu titlul didactic de profesor universitar, conferenţiar universitar (docent) sau cercetător ştiinţific superior.

(5) Doctoratul  se încheie cu susţinerea publică a unei teze în faţa unui  consiliu  ştiinţific specializat, acreditat în acest scop,  şi  cu conferirea  titlului  ştiinţific  de  doctor  (în  domeniul  ştiinţific respectiv), după criteriile stabilite de Comisia Superioară de Atestare.

(6) Pentru definitivarea  tezei  de  doctorat  se  poate  acorda  un concediu de  3  - 12 luni, cu sau fără  păstrarea  salariului,  conform deciziei Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

Articolul 31. Postdoctoratul

(1) Studiile de postdoctorat se pot realiza în instituţiile de învăţămînt superior sau de cercetări ştiinţifice.  Înscrierea   la postdoctorat se face pentru titularii diplomelor de doctor.

(2) Admiterea pentru postdoctorat se face la cerere.

(3) Persoanele care îşi fac postdoctoratul pot beneficia de concedii de creaţie de pînă la 2 ani, cu păstrarea salariului.

(4) Postdoctoratul se încheie cu susţinerea publică a unei teze  în faţa unui consiliu ştiinţific, aprobat de Comisia Superioară de Atestare şi cu conferirea celui de-al doilea titlu ştiinţific - doctor habilitat.

(5) Criteriile de elaborare a tezei şi de conferire a titlului  de doctor habilitat sînt stabilite de Comisia Superioară de Atestare.

Articolul 32. Activitatea de cercetare ştiinţifică în învăţămînt

(1) Bazele ştiinţifice  şi metodologice de funcţionare a  sistemului de  învăţămînt  sînt elaborate în instituţiile de  învăţămînt superior; cercetările ştiinţifice în domeniul educaţiei, psihologiei şi al metodologiei didactice se efectuează, pe bază de contract, de colectivele  ştiinţifice permanente, de grupuri ştiinţifice  provizorii, de cercetători.

(2) În instituţiile de învăţămînt superior activitatea de cercetare ştiinţifică şi de proiectare se desfăşoară la catedre, în laboratoare, secţii sau  departamente.  La  această  activitate  pot  participa  şi studenţii  ale  căror drepturi de autor sînt protejate de Legea  privind dreptul de  autor  şi  drepturile  conexe.  Activitatea  de  cercetare ştiinţifică se va efectua şi în colaborare cu Academia de Ştiinţe.

(3) Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte programe de cercetare-proiectare, se  evaluează  şi se  aprobă  de Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi se finanţează prin concurs, pe bază de contract.

(4) Statul asigură  şi stimulează  colaborarea  ştiinţifică   şi cooperarea  cu centre universitare prestigioase de peste hotare,  acordă facilităţi   la  achiziţionarea  de  utilaj  şi  echipamente,  destinate cercetării ştiinţifice.

Articolul 33. Învăţămîntul special

(1) Învăţămîntul special este parte integrantă a sistemului de învăţămînt şi  are ca scop educarea, instruirea,  recuperarea şi integrarea socială a preşcolarilor şi elevilor cu deficienţe psihice, fizice, senzoriale, logopedice, socioafective şi de comportament sau cu deficienţe asociate.

(2) Diagnosticarea  copiilor cu deficienţe psihice  şi fizice  se efectuează, în  prezenţa părinţilor sau a tuturilor, de către  servicii medico-psihopedagogice, organizate prin hotărîre a Guvernului  şi subordonate Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

(3) Învăţămîntul special  se organizează în instituţii  instructiveducative speciale de tip internat sau cu program prelungit.

[Art.33 al.(4) exclus prin L1589/26.12.02, MO3/21.01.03 art.16, al.(5)-(10) devin (4)-(9)]

(4) Instituţiile   de  învăţămînt  special  se  înfiinţează  şi   se desfiinţează  de  către Guvern, la propunerea Ministerului Educaţiei  şi Ştiinţei şi autorităţilor administraţiei publice locale.

(4) Învăţămîntul  special se desfăşoară după planuri de  învăţămînt, programe de studii şi tehnologii didactice elaborate în funcţie de tipul şi  gradul  handicapului  şi orientate către compensare şi corecţie a deficienţei, recuperare şi integrare socială.

(5) Statul asigură întreţinerea gratuită a copiilor din instituţiile instuctiv-educative speciale.

(6) Durata învăţămîntului  special  obligatoriu depinde de tipul şi gradul handicapului şi este de 8 ani pentru copiii cu deficienţe psihice şi de 10-12 ani pentru copiii cu deficienţe fizice şi senzoriale.

(7) În ciclul primar al  învăţămîntului special pentru copiii cu deficienţe fizice, senzoriale şi logopedice din şcolile auxiliare sînt angajate cadre didactice cu pregătire specială (în oligofrenopedagogie, tiflopedagogie, surdopedagogie, logopedie).

(8) Predarea disciplinelor şcolare (în clasele V - XII) în şcolile pentru copiii cu deficienţe fizice şi senzoriale se efectuează de către cadre didactice cu pregătire generală care au urmat o specializare în domeniul psihopedagogiei recuperatorii.

(9) Pregătirea  profesională a absolvenţilor învăţămîntului special se  efectuează  conform  nomenclatorului  de  meserii adecvate acestor categorii de copii, în cadrul şcolilor speciale sau în şcoli de meserii din învăţămîntul secundar profesional.

Articolul 34. Învăţămîntul complementar (extraşcolar)

(1) Învăţămîntul,la  toate  nivelurile şi treptele,  se  completează prin  activităţi extraşcolare, care au menirea să dezvolte  aptitudinile şi  capacităţile individuale, să satisfacă diversele interese şi opţiuni ale individului.

(2) Activităţile  extraşcolare  au  profil  ştiinţific,  cultural  -artistic, sportiv-turistic, tehnico-aplicativ.

(3) Învăţămîntul complementar se organizează, pe grupe şi individual în diverse  instituţii extraşcolare (cluburi, palate ale  preşcolarilor şi  elevilor,  tabere şcolare, baze sportive, turistice şi  de  agrement etc.), precum şi în cadrul instituţiilor din reţeaua de învăţămînt.

[Art.34 al.(4) exclus prin L1589/26.12.02, MO3/21.01.03 art.16, al.(5)-(6) devin (4)-(5)]

(4) Modul de   înfiinţare  şi  de  funcţionare  a  instituţiilor  de învăţămînt  complementar este stabilit de ministerele şi  departamentele interesate,  de autorităţile administraţiei publice locale şi  coordonat cu Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

(4) Finanţarea învăţămîntului complementar se face de la bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi din taxe  de  studii,  sponsorizări, donaţii şi din alte surse financiare legale.

[Art.34 al.(4) modificat prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

(4) Finanţarea  învăţămîntului complementar se face de la bugetul de stat  şi  bugetul  local, precum şi din taxe  de  studii,  sponsorizări, donaţii şi din alte surse financiare legale.

(5) Elevii şi  studenţii se pot reuni benevol în diverse asociaţii, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Articolul 35. Învăţămîntul pentru adulţi

(1) Învăţămîntul pentru adulţi asigură cetăţenilor accesul la ştiinţă şi cultură în vederea adaptării lor, prin instruire continuă, la  schimbările din viaţa socială şi dezvoltării competenţelor profesionale.

(2) Învăţămîntul pentru adulţi se realizează prin diverse forme de instruire  şi autoinstruire; învăţămîntul de zi, seral, cu frecvenţă redusă, la distanţă etc.; în mod independent sau pe bază de contract cu diverse instituţii de învăţămînt de stat ori privat; universităţii populare, universităţii deschise, case de cultură, şcoli populare de artă, cluburi asociaţii, fundaţii, cursuri pe lîngă întreprinderi.

[Art.35 al.(2) modificat prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

(2) Învăţămîntul  pentru adulţi se realizează prin diverse forme  de instruire  şi autoinstruire; învăţămîntul de zi, seral, fără  frecvenţă, la  distanţă etc.; în mod independent sau pe bază de contract cu diverse instituţii de învăţămînt de stat ori privat; universităţii populare, universităţii deschise, case de cultură, şcoli populare de artă, cluburi asociaţii, fundaţii, cursuri pe lîngă întreprinderi.

(3) Instituţiile de învăţămînt pentru adulţi pot obţine dreptul  la autonomie după acreditare, în modul stabilit de lege.

(4) Finanţarea instituţiilor de învăţămînt pentru adulţi se face din sponsorizări, donaţii şi din alte surse legale.

(5)Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Culturii şi Turismului, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale şi autorităţile administraţiei publice locale vor coordona şi vor sprijini activitatea instituţiilor de învăţămînt pentru adulţi.

[Art.35 al.(5) modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(6) Persoanele care au însuşit în mod individual programa unui nivel de învăţămînt au dreptul  să susţină examene, la a căror promovare primesc actul de  studii corespunzător. Nomenclatorul  meseriilor  şi specializărilor  care  pot fi obţinute prin autoinstruire se  aprobă  de Guvern.

(7) Ministerele, departamentele, întreprinderile, alte persoane juridice, precum şi cele fizice, pot organiza, împreună cu instituţii de învăţămînt  sau separat, cursuri de pregătire  şi  perfecţionare profesională  a  adulţilor,  în  scopul  calificării sau  recalificării propriilor  salariaţi şi a viitorilor angajaţi, al protecţiei sociale  a şomerilor  şi reintegrării lor profesionale, în condiţiile stabilite  deMinisterul Educaţiei şi Tineretului şi Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(8) Pentru instruirea adulţilor  pot  fi organizate,  cu  aprobarea Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, instituţii şi reţele de  învăţămînt deschis  sau  la  distanţă,  care  utilizează  tehnologiile moderne de comunicare şi prelucrare a informaţiilor.

Articolul 36. Învăţămîntul privat

(1) Instituţiile de învăţămînt privat se pot înfiinţa, reorganiza sau desfiinţa la iniţiativa persoanelor fizice şi juridice, cu acordul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, în formele prevăzute de legislaţia civilă pentru organizaţiile necomerciale.

(2) Autorităţile publice, instituţiile publice, întreprinderile şi alte organizaţii de stat nu pot fi fondatori ai instituţiei de învăţămînt privat.

(3) Învăţămîntul privat se organizează şi funcţionează pe principiul nonprofit şi aplică cu stricteţe standardele educaţionale de stat.

(4) Înregistrarea de stat şi obţinerea licenţei constituie condiţii obligatorii pentru desfăşurarea activităţii instituţiei de învăţămînt privat. Denumirea instituţiei de învăţămînt privat va include tipul acesteia în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) Capitalul statutar al instituţiei de învăţămînt privat trebuie să asigure realizarea scopurilor stabilite în prezenta lege şi fixate în statutul ei şi nu poate fi retras pe parcursul activităţii instituţiei de învăţămînt, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

(6) Capitalul statutar trebuie să fie vărsat integral, în lei moldoveneşti, pe contul instituţiei de învăţămînt privat la data depunerii cererii de înregistrare.

(7) Plafonul minim al capitalului statutar pentru instituţiile private de învăţămînt este stabilit în mărime de:

a) 1 milion de lei - pentru instituţiile de învăţămînt superior universitar şi mediu de specialitate;

b) 500 mii de lei - pentru instituţiile de învăţămînt secundar;

c) 300 mii de lei - pentru instituţiile de învăţămînt primar, preşcolar şi pentru  celelalte unităţi de învăţămînt.

(8) Admiterea în instituţiile de învăţămînt privat se efectuează conform reglementărilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului pentru instituţiile de stat.

(9) Transferarea elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţămînt privat în instituţiile de învăţămînt de stat se face în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(10) Absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt privat care au susţinut examenele de absolvire li se eliberează acte de studii în condiţiile prezentei legi. În cazul în care instituţia  de învăţămînt nu  a  fost acreditată pe parcursul anului de studii, absolvenţii anului de studii respectiv vor susţine, cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, examenele de absolvire în cadrul unei instituţii de învăţămînt acreditate. Diplomele sau certificatele eliberate de instituţiile de învăţămînt privat neacreditate sînt recunoscute ca echivalente ale actelor de studii eliberate de instituţiile de învăţămînt de stat numai în cazul în care examenele de absolvire au fost susţinute în conformitate cu standardele educaţionale de stat, în faţa comisiilor constituite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului în instituţii de învăţămînt acreditate.

(11) Conducătorii instituţiilor de învăţămînt privat şi fondatorii acestora poartă răspundere de calitatea învăţămîntului, de condiţiile de educaţie şi instruire, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(12) Personalul de conducere din învăţămîntul privat este numit în funcţie de către fondatori în baza unui regulament, aprobat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, şi trebuie să fie angajat cu norma de bază în instituţia de învăţămînt respectivă. Personalul de conducere nu are dreptul să deţină două funcţii concomitent sau să cumuleze o altă muncă prin contract şi să practice alte activităţi, cu excepţia celor ştiinţifice, didactice sau de creaţie.

(13) Instituţiile de învăţămînt privat aplică programe şi planuri de studii, metode de instruire similare sau alternative celor de stat dacă acestea sînt avizate pozitiv de Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi asigură realizarea standardelor educaţionale de stat.

(14) În instituţiile de învăţămînt privat, posturile didactice se ocupă în aceleaşi condiţii şi în baza aceloraşi criterii stabilite pentru ocuparea posturilor didactice din învăţămîntul de stat. Retribuirea muncii în învăţămîntul privat se efectuează conform statutului propriu, legislaţiei muncii şi nu poate fi inferioară retribuirii din învăţămîntul de stat.

(15) Cadrele didactice din învăţămîntul privat preşcolar şi primar trebuie să aibă norma de bază în instituţia de învăţămînt respectivă. În instituţiile de învăţămînt privat de tip gimnazial, liceal, secundar profesional, mediu de specialitate şi superior universitar, cel puţin 60% din cadrele didactice trebuie să fie angajate cu norma de bază în instituţia de învăţămînt respectivă.

(16) Cadrele didactice şi auxiliare din învăţămîntul privat activează în baza legislaţiei şi contractelor de muncă încheiate cu conducerea instituţiei respective.

(17) În învăţămîntul privat, taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie de învăţămînt, în funcţie de cheltuielile necesare pentru realizarea scopurilor statutare,  cu avizul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

(18) Finanţarea instituţiilor de învăţămînt privat se efectuează din sursele fondatorilor, din taxele de şcolarizare, din sponsorizări, credite, donaţii. Instituţiile de învăţămînt preşcolar, primar şi gimnazial pot beneficia, după acreditarea acestora, şi de finanţare de la bugetul de stat, în limitele normativelor instituţiilor de stat, în modul stabilit de Guvern.

(19) Instituţiile de învăţămînt privat nu pot fi înfiinţate prin privatizarea instituţiilor de învăţămînt de stat.

(20) Instituţiile de învăţămînt privat trebuie să dispună, cu titlu de proprietate, de bază materială adecvată pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ conform standardelor educaţionale de stat. Ele trebuie să dispună, în mod obligatoriu, de săli de studii, de laboratoare cu dotare corespunzătoare, de bibliotecă dotată cu fond de carte adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului instituţiilor şi constituită, în cazul instituţiilor de învăţămînt superior universitar, mediu de specialitate şi secundar profesional, din cel puţin 3 mii de titluri de carte.

(21) Autorităţile administraţiei publice locale pot transmite, contra plată, în proprietatea instituţiilor de învăţămînt privat clădiri, terenuri pentru construcţii, materiale pentru organizarea procesului instructiv-educativ. Ele pot contribui, de asemenea, la perfecţionarea cadrelor didactice, la întreţinerea elevilor şi studenţilor, precum şi la consolidarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţămînt privat.

(22) Instituţiile de învăţămînt privat sînt obligate să prezinte Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului rapoarte de activitate anuale, precum şi alte informaţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(23) Persoanele fizice pot practica activităţi individuale de instruire (meditare) autorizate în condiţiile legii.

(24) Prevederile alineatelor (7) şi (20) nu se aplică instituţiilor de învăţămînt fondate de Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum.

[Art.36 al.(24) introdus prin LP379/29.12.05, MO20/31.01.06 art.93]

Articolul 36. Învăţămîntul privat

(1) Învăţămîntul  privat, inclusiv cel cooperatist, constituie o alternativă a învăţămîntului de stat.

(2) Instituţiile   de   învăţămînt  privat  se   pot   înfiinţa, reorganiza  sau desfiinţa la iniţiativa persoanelor fizice şi  juridice, în condiţiile legii.

(3) Învăţămîntul privat se organizează şi funcţionează pe principiul non-profit şi respectă aplică cu stricteţe standardele educaţionale de stat.

(4) Admiterea  în  instituţiile  de învăţămînt  privat  se  face conform  reglementărilor  stabilite de Ministerul Educaţiei şi  Ştiinţei pentru instituţiile de stat.

(5) Elevii şi studenţii din învăţămîntul privat se pot transfera în  instituţii  de  învăţămînt  de  stat,  în  condiţiile  stabilite  de Ministerul  Educaţiei şi Ştiinţei  şi ministerele de resort.

(6) Diplomele   sau   certificatele  acordate  de  instituţiile   de învăţămînt  privat  neacreditate  sînt  recunoscute  ca  echivalente actelor  de studii eliberate în învăţămîntul de stat, dacă examenele  de absolvire  au fost susţinute conform standardelor educaţionale de  stat, în faţa unei comisii numite de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

(7) Conducătorii   instituţiilor   de   învăţămînt   privat   şi fondatorii  acestora  poartă răspundere de calitatea învăţămîntului,  de condiţiile  de  educaţie şi instruire, în conformitate cu legislaţia  în vigoare.

(8) Instituţiile  de  învăţămînt privat pot aplica  programe  şi planuri  de studii, metode de instruire proprii, care asigură realizarea standardelor educaţionale de stat.

(9) Instituţiile  de  învăţămînt privat efectuează angajarea  şi remunerarea   cadrelor  didactice  conform  statutului  instituţiei   şi legislaţiei  muncii. Retribuirea muncii nu poate fi inferioară celei din învăţămîntul de stat.

(10) Cadrele  didactice  şi  auxiliare din  învăţămîntul  privat activează  în  baza  legislaţiei şi contractelor de  muncă,  semnate  cu conducerea instituţiilor respective.

(11) În învăţămîntul  privat taxele de şcolarizare se  stabilesc de fiecare instituţie de învăţămînt, în condiţiile legii.

(12) Finanţarea instituţiilor de învăţămînt privat se efectuează din  sursele  fondatorilor, din taxele de şcolarizare şi din alte  surse legale.  Instituţiile de învăţămînt preşcolar şi general obligatoriu pot beneficia  de  finanţare de la bugetul de stat în limitele  normativelor instituţiilor de stat, în modul stabilit de Guvern.

(13) Instituţiile de învăţămînt privat nu pot fi organizate prin privatizarea  instituţiilor de învăţămînt de stat. Clădirile, localurile şi  baza  tehnico-materială a instituţiilor de stat pot fi utilizate  de instituţiile private în baza unui contract de arendă.

(14) Autorităţile   administraţiei   publice  locale  pot  pune   la dispoziţia  instituţiilor  de  învăţămînt privat  clădiri,  terenuri pentru    construcţii,    materiale   pentru   organizarea    procesului instructiv-educativ.  Ele pot contribui, de asemenea, la  perfecţionarea cadrelor  didactice, la întreţinerea elevilor, precum şi la consolidarea bazei tehnico-materiale a acestor instituţii.

(15) Învăţămîntul  cooperatist se desfăşoară în instituţii care sînt proprietatea  asociaţiilor  cooperatiste, iar finanţarea se asigură  din fondurile  proprii ale acestor asociaţii, din taxele şcolare şi din alte surse legale.

(16) Persoanele  private pot practica activităţi individuale  de instruire (meditare) autorizate, în condiţiile legii.

[Art.36 al.(3) modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 37. Licenţierea şi acreditarea instituţiilor de învăţămînt

(1) Licenţele pentru activitatea instituţiilor de învăţămînt private se acordă şi se retrag de către Camera de Licenţiere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2)  Temeiuri suplimentare de retragere a licenţei pentru activitatea instituţiei de învăţămînt privat constituie:

a) desfăşurarea de activităţi neprevăzute în licenţă;

b) nerespectarea standardelor educaţionale pe niveluri şi trepte de învăţămînt, pe profiluri şi specialităţi;

c) neacreditarea instituţiei de învăţămînt de către organul abilitat;

d) angajarea personalului didactic şi de conducere care nu corespunde condiţiilor de studii şi de vechime în muncă;

e) nerespectarea cotei minime de cadre didactice angajate cu norma de bază în instituţia de învăţămînt;

f) încălcarea gravă a drepturilor cadrelor didactice, elevilor şi studenţilor;

g) difuzarea de informaţii false cu privire la instruire;

h) absenţa spaţiilor adecvate şi dotărilor necesare pentru desfăşurarea procesului de instruire şi educaţie;

i) nerespectarea ordinelor şi dispoziţiilor Ministerulului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.  

(3) Instituţia de învăţămînt căreia i-a fost retrasă licenţa poate să depună o nouă cerere de eliberare a licenţei pentru desfăşurarea activităţii în domeniul învăţămîntului doar după expirarea a 3 ani de la data emiterii deciziei de retragere a licenţei.

(4) Nu se eliberează licenţă pentru desfăşurarea activităţii în domeniul învăţămîntului în cazul cînd instituţia de învăţămînt a fost constituită sau este administrată de către persoane care anterior au fost fondatori sau conducători ai unei instituţii de învăţămînt căreia   i-a fost retrasă licenţa.

(5) Instituţiile de învăţămînt de stat şi privat se supun în mod obligatoriu acreditării. Procesul de acreditare cuprinde două etape:

a) licenţierea, prin  care  se  acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie;

b) acreditarea,  prin  care se acordă toate drepturile prevăzute  de prezenta lege.

(6) Acreditarea  se  solicită  după  eliberarea  licenţei:  pentru grădiniţe şi şcoli primare - după cel mult 4 ani, iar pentru  instituţiile de învăţămînt preuniversitar şi superior - după primul examen de absolvire a nivelului respectiv de învăţămînt.

(7) Criteriile de bază pentru acreditarea instituţiilor de învăţămînt privat vizează cadrele didactice, conţinutul învăţămîntului,  baza  tehnico-materială  şi activitatea economico-financiară.

(8) Pentru obţinerea acreditării, instituţia  de  învăţămînt: va dispune  de cel puţin 60 % din cadrele didactice, încadrate cu norma de bază în unitatea respectivă; va avea baza tehnico-materială care  să corespundă  standardelor  educaţionale de stat; va utiliza, în  perioada funcţionării provizorii, cel puţin 25 % din venituri pentu investiţii în baza tehnico-materială proprie.

Articolul 37. Acreditarea instituţiilor de învăţămînt

(1) Instituţiile de învăţămînt de stat şi privat se supun în mod obligatoriu acreditării. Procesul de acreditare cuprinde două etape:

a) licenţierea, prin  care  se  acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie;

b) acreditarea,  prin  care se acordă toate drepturile prevăzute  de prezenta lege.

(2) Acreditarea   se   solicită  după  eliberarea  licenţei:  pentru grădiniţe şi şcoli primare - după cel mult 4 ani, iar pentru  instituţiile  de  învăţămînt preuniversitar şi superior  -  după primul examen de absolvire a nivelului respectiv de învăţămînt.

(3) Criteriile   de   bază  pentru  acreditarea   instituţiilor   de învăţămînt    privat    vizează   cadrele   didactice,    conţinutul învăţămîntului,  baza      tehnico-materială     şi      activitatea economico-financiară.

(4) Pentru obţinerea   acreditării,  instituţia  de  învăţămînt:  va dispune  de cel puţin 60 % din cadrele didactice, încadrate cu norma  de bază  în  unitatea  respectivă; va avea baza tehnico-materială  care  să corespundă  standardelor  educaţionale de stat; va utiliza, în  perioada funcţionării provizorii, cel puţin 25 % din venituri pentu investiţii în baza tehnico-materială proprie.

a) autorizarea  de  încredere  (licenţierea), prin  care  se  acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie;

(2) Acreditarea   se   solicită  după  eliberarea  autorizaţiei   de încredere:  pentru grădiniţe şi şcoli primare - după cel mult 4 ani, iar pentru  instituţiile  de  învăţămînt preuniversitar şi superior  -  după primul examen de absolvire a nivelului respectiv de învăţămînt.

Articolul 38. Conţinutul învăţămîntului

(1) Conţinutul învăţămîntului se proiectează în baza standardelor educaţionale de stat, are caracter formativ-funcţional şi este eşalonat pe niveluri şi trepte.

(2) Conţinutul învăţămîntului preuniversitar la diverse niveluri şi trepte  este asigurat prin planuri de învăţămînt şi programe de  studii, aprobate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(3) Planurile şi programele de învăţămînt, manualele şcolare şi alte materiale didactice destinate instituţiilor de învăţămînt de stat sînt elaborate pe bază de concurs şi puse în aplicare după coordonare cu ministerele şi departamentele interesate şi aprobate de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului. În unităţile de învăţămînt pot fi utilizate programe şi manuale alternative, al căror conţinut să asigure realizarea standardelor educaţionale de stat.

(4) Planurile de învăţămînt şi programele de studii pentru învăţămîntul secundar profesional se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Tineretului împreună cu alte ministere şi departamente, ţinîndu-se seama de propunerile instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi ale factorilor interesaţi, şi se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, indiferent de subordonarea instituţiilor de învăţămînt.

(4) Planurile   de   învăţămînt  şi  programele  de  studii   pentru învăţămîntul  profesional  se  elaborează  de  Ministerul  Educaţiei  şi Ştiinţei împreună cu alte ministere şi departamente, ţinîndu-se seama de propunerile  instituţiilor  de învăţămînt profesional şi  ale  fatorilor interesaţi, şi se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, indiferent de subordonarea instituţiilor de învăţămînt.

(5) Planurile de învăţămînt pentru toate nivelurile de instruire cuprind discipline obligatorii, opţionale şi  facultative. Ponderea disciplinilor opţionale şi facultative creşte în clasele finale ale învăţămîntului gimnazial şi liceal.

(6) Planurile de învăţămînt pentru instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi ministerele interesate prin coordonare cu catedrele de profil ale instituţiilor de învăţămînt superior. Programele analitice se elaborează de către instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi se aprobă de catedrele respective ale instituţiilor de învăţămînt superior şi de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

[Art.38 al.(6) introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498 al. (6) devine (7)]

(7) Planurile de învăţămînt pentru instituţiile de  învăţămînt superior  se aprobă  de senatele universitare, de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în concordanţă cu standardele educaţionale de stat. Programele analitice se elaborează de catedre şi se aprobă de senatul  universitar,  în baza avizului favorabil al consiliului facultăţii.

Articolul 39. Bibliotecile din sistemul învăţămîntului

(1) Bibliotecile din  instituţiile de învăţămînt sînt parte integrantă  a  sistemului  de învăţămînt şi funcţionează  în  baza  unui regulament, aprobat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(2) Personalul cu studii superioare de specializare al bibliotecilor din sistemul învăţămîntului beneficiază de aceleaşi facilităţi  ca  şi cadrele didactice ale instituţiilor respective.

(3) Pregătirea şi perfecţionarea personalului de specialitate al bobliotecilor din sistemul învăţămîntului sînt asigurate de  Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

Capitolul III

CONDUCEREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Articolul 40. Competenţa autorităţilor publice

(1) Autorităţile publice:

a) determină politica de stat în sfera învăţămîntului;

b) emit acte normative privind perfecţionarea legislaţiei învăţămîntului;

c) aprobă înfiinţarea,  reorganizarea şi desfiinţarea  instituţiilor de   învăţămînt   liceal,   profesional,   superior,   a   instituţiilor instructiv-educative speciale, a instituţiilor de cercetări ştiinţifice, a instituţiilor de perfecţionare a cadrelor;

c) asigură dezvoltarea bazei tehnico-materiale a sistemului de învăţămînt, stabilesc modul de organizare şi desfăşurare a practicii în producţie pentru elevi şi studenţi;

d) aprobă planul (comanda  de  stat) de pregătire a  cadrelor  de specialitate  în  instituţiile de învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate şi  în cele de învăţămînt superior;

d) aprobă planul  (comanda  de  stat)  de pregătire  a  cadrelor  de specialitate  în  instituţiile de învăţămînt secundar profesional şi  în cele de învăţămînt superior;

e) stabilesc  şi aprobă cotele anuale de subvenţionare a  sistemului de  învăţămînt  de la bugetul de stat, modul şi normele de remunerare  a cadrelor didactice  din  instituţiile de învăţămînt de  stat  de  toate gradele,  precum  şi  normele  de  asigurare  materială  a  elevilor  şi studenţilor;

f) evaluează  şi  acreditează  instituţiile  de   învăţămînt, de perfecţionare şi recalificare;

[Lit.g) introdusă prin Legea nr.328-XIV din 24.03.99]

g) acordă licenţe pentru activitatea instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile, treptele şi formele de instruire (cu excepţia celor bugetare);

[Art.40 al.(1) lit.g) în redacţia L1199/04.07.2002, MO106/25.07.2002 art.815]

g) încheie cu alte state acorduri de colaborare privind învăţămîntul şi nostrificarea actelor naţionale de studii;

h) exercită controlul  asupra activităţii Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi evaluează activitatea lui.

(2) Delimitarea competenţelor între autorităţile publice în domeniul învăţămîntului se face conform Constituţiei, altor acte normative.

(3) Organele de conducere a învăţămîntului din teritoriile care, în conformitate cu Constituţia şi cu legile organice, au statut special de autonomie  îşi  coordonează activitatea cu  autorităţile  administraţiei publice centrale de specialitate.

Articolul 40/1. Competenţa autorităţilor publice în domeniul înfiinţării,

       reorganizării şi lichidării instituţiilor de învăţămînt de stat

(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi fac propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt preşcolar şi extraşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală şi liceal finanţate de la bugetul satelor (comunelor), oraşelor, municipiilor.

(2) Direcţiile de învăţămînt din unităţile  administrativ-teritoriale de nivelul doi:

a) decid asupra propunerilor privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt preşcolar şi extraşcolar, primar şi gimnazial;

b) confirmă propunerile autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi privind înfiinţarea instituţiilor de stat de învăţămînt mediu de cultură generală, liceal şi le înaintează spre examinare Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul doi fac propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt secundar profesional şi le înaintează spre examinare Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

(4) Ministerele şi departamentele interesate fac propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, secundar profesional, mediu de specialitate, superior  universitar, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale, şi le înaintează spre examinare Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

(4) Ministerele şi departamentele interesate fac propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, secundar profesional, superior de scurtă durată, superior  universitar, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale, şi le înaintează spre examinare Ministerului Educaţiei.

(5) Ministerul Educaţiei şi Tineretului:

a) decide asupra propunerilor direcţiilor de învăţămînt, autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul doi, ministerelor şi departamentelor interesate privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt mediu de cultură generală, liceal şi secundar profesional;

b) propune înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, special, secundar profesional, complementar, mediu de specialitate, superior universitar, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale, şi le înaintează spre examinare Guvernului.

b) propune înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, special, secundar profesional, complementar, superior de scurtă durată, superior universitar, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale, şi le înaintează spre examinare Guvernului.

(6) Academia de Ştiinţe a Moldovei face propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt liceal şi superior universitar, subordonate Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi le înaintează Guvernului spre examinare.

[Art.40/1 al.6 introdus  prin LP192-XVI din 30.06.06, MO116-119/28.07.06 art.543, al.(6-8) devin al.(7-9)]

(7) Guvernul:

a) decide asupra propunerilor Ministerului Educaţiei şi Tineretului  şi ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, special, secundar profesional, complementar, mediu de specialitate, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale;

[Art.40/1 al.(7) lit.a) modificată prin LP192-XVI din 30.06.06, MO116-119/28.07.06 art.543]

a) decide asupra propunerilor Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, special, secundar profesional, complementar, mediu de specialitate, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale;

a) decide asupra propunerilor Ministerului Educaţiei  privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt liceal, special, secundar profesional, complementar, superior de scurtă durată, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale;

b) confirmă propunerile Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt superior universitar şi le înaintează spre aprobare Preşedintelui Republicii Moldova;

c) examinează şi înaintează propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de cercetări ştiinţifice, a instituţiilor de perfecţionare a cadrelor şi le prezintă spre aprobare Preşedintelui Republicii Moldova.

(8) Preşedintele Republicii Moldova decide asupra propunerilor Guvernului privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt superior universitar, precum şi a instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi a instituţiilor de perfecţionare a cadrelor.

[Art.40/1 introdus  prin L1589/26.12.02, MO3/21.01.03 art.16]

(9) Preşedintele Republicii Moldova aprobă prin decret statutul instituţiei de stat de învăţămînt de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova.

[Art.40/1 al.(8) introdus prin LP70-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.298]

Articolul 41.Ministerul Educaţiei şi Tineretului

(1) Ministerul Educaţiei şi Tineretului este organul central al administraţiei publice în domeniul învăţămîntului.

(2) Ministerul Educaţiei şi Tineretului îşi coordonează activitatea cu ministerele  şi  depratamentele  de resort  în domeniul învăţămîntului secundar profesional, mediu de specialitate,  al învăţămîntului superior, postuniversitar,  al învăţmîntului  pentru  adulţi  şi  al  perfecţionării  şi  recalificării cadrelor.

(2) Ministerul  Educaţiei şi Ştiinţei îşi coordonează activitatea cu ministerele  şi  depratamentele  de resort  în  domeniul  învăţămîntului secundar  profesional,  al învăţămîntului superior, postuniversitar,  al învăţmîntului  pentru  adulţi  şi  al  perfecţionării  şi  recalificării cadrelor.

(3) Ministerul Educaţiei şi Tineretului îşi exercită  funcţiile de control de  control asupra respectării legislaţiei învăţămîntului prin intermediul  inspecţiei şcolare de stat, instituite în cadrul ministerului. Regulamentul  inspecţiei  şcolare de stat  se  aprobă  de Guvern.

[Alin.3 art.41 modificat prin Legea nr.328-XIV din 24.03.99]

(4) Pentru exercitarea atribuţiilor, Ministerul Educaţiei şi Tineretului poate constitui comisii sau consilii consultative de  experţi, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral.

(5) Ministerul Educaţiei şi Tineretului are, în principal, următoarele competenţe:

a) elaborează strategia şi promovează politica de stat în sfera învăţămîntului, participă la elaborarea şi promovarea politicii de stat în problemele copiilor şi tineretului;

b) promovează politica  lingvistică de stat, exercită controlul asupra respectării legislaţiei privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova;

c) elaborează   strategia  şi  dirijează  executarea  planurilor  de dezvoltare  continuă  a bazei tehnico-materiale a tuturor  tipurilor  de instituţii de instruire şi educaţie din subordine;

d) elaborează   standardele  educaţionale  de  stat  şi  controlează realizarea lor;

e) organizează şi coordonează activitatea de elaborarea a programelor şi planurilor de învăţămînt, a manualelor şi altor materiale didactice;

f) stabileşte, în colaborare cu alte ministere, departamente şi cu autorităţile administraţiei publice locale, reţeaua şcolarîă,  tipurile instituţiilor de învăţămînt;

g) participă la elaborarea planurilor de admitere în instituţiile de învăţămînt subordonate şi nomenclatorului de meserii şi specialităţi;

h) stabileşte, în condiţiile legii şi de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, cotele de admitere pe specializări în colegii şi în învăţămîntul universitar;

i) evaluează şi acreditează instituţiile de învăţămînt, de perfecţionare şi de recalificare a cadrelor din domeniu;

[Art.41 al.(5) lit.i) în redacţia L1199/04.07.2002, MO106/25.07.2002 art.815]

i) acordă, în modul stabilit de legislaţie, autorizaţia de încredere (licenţa)  privind  dreptul  de înfiinţare şi funcţionare  provizorie  a instituţiilor de învăţămînt, de perfecţionare şi de recalificare;

j) evaluează  cadrele  didactice  şi organizează  profecţionarea  şi recalificarea lor;

k) propune candidaturi pentru distincţii guvernamentale;

l) coodonează împreună cu alte ministere şi departamente, activitatea de  cercetare ştiinţifică din instituţiile  subordonate  de învăţămînt superior şi de cercetare;

m) elaborează,  împreună cu Ministerul Finanţelor,  normativele  şi modul de finanţare de către stat a sistemului de învăţămînt;

n) determină, în comun cu Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, modul şi condiţiile de remunerare a cadrelor  didactice  şi altor categorii de personal din instituţiile de învăţămînt;

o) coordonează  activitatea financiară a instituţiilor de învăţămînt subordonate;

p) încheie, din împuternicirea Guvernului, acorduri de colaborare în domeniul  învăţămîntului şi ştiinţelor, educaţiei, întreţine relaţii  de colaborare cu ministerele şi instituţiile de resort din străinătate;

r) numeşte şi concediază  directorii instituţiilor de învăţămînt de stat special, secundar profesional, liceal, precum şi directorii instituţiilor de învăţămînt de stat de subordonare republicană;

r) numeşte directorii  de licee, colegii şi instituţii de învăţămînt de stat de subordonare republicană;

s) avizează conferirea  titlurilor didactice de profesor universitar şi de conferenţiar universitar (docent);

s) numeşte în funcţie directorii de licee, de şcoli din sistemul învăţămîntului secundar profesional, de colegii, de instituţii de învăţămînt de stat şi de instituţii de cercetări în domeniul învăţămîntului de subordonare republicană, aleşi pe bază de concurs pentru o perioadă de 4 ani;

[Lit.t)-w) devin s)-v) prin L1279/25.07.02, MO117-119/15.08.02 art.960]

[Art.41 al.(5) lit.s) în redacţia  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

t) elaborează şi aprobă  regulamentul-tip  al instituţiilor de învăţămînt preuniversitar, mediu de specialitate şi statutul-tip al instituţiilor de învăţămînt superior;

t) elaborează   şi  aprobă  regulamentul-tip  al  instituţiilor   de învăţămînt preuniversitar şi statutul-tip al instituţiilor de învăţămînt superior;

u) coordonează activitatea de tutelă şi curatelă;

[Alin.5 art.41 modificat prin Legea nr.328-XIV din 24.03.99]

v) echivalează actele de studii referitoare la învăţămîntul preuniversitar, mediu de specialitate şi superior.

v) echivalează actele de studii referitoare la învăţămîntul preuniversitar şi superior;

    

[Art.41 al.(5) lit.v)  în redacţia  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(6) Specialiştii ministerului, conform nomenclatorului, se numesc în funcţie  de  către  ministru,  prin  concurs,  pe  baza  criteriilor  de competenţă profesională stabilite printr-un regulament aprobat de Guvern.

(7) Specialiştii ministerului sînt atestaţi o dată la 5 ani, conform criteriilor stabilite prin regulament aprobat de Guvern.

Articolul 42. Competenţa altor ministere şi departamente

Ministerele şi departamentele de resort:

a) elaborează direcţiile principale ale învăţămîntului de specialitate, standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor;

b) organizează  perfecţionarea  şi recalificarea specialiştilor  din ramura respectivă;

c) asigură finanţarea  instituţiilor de învăţămînt din subordine  şi dezvoltarea bazei lor tehnico-materiale.

Articolul 43. Direcţiile de învăţămînt

(1) Organe specializate de conducere a învăţămîntului sînt direcţiile de învăţămînt, care funcţionează în raioane şi municipii.

[Art.43 al.(1)  modificat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(2) Structura direcţiilor de învăţămînt se stabileşte de Guvern, la propunerea Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

(3) Directorul general al direcţiei de învăţămînt este propus de către autoritatea administraţiei publice locale, pe baza criteriului de competenţă profesională şi managerială, şi este numit în funcţie prin  ordinul ministrului educaţiei.

[Art.43 al.(3) în redacţia L1279/25.07.02, MO117-119/15.08.02 art.960]

(3) Directorul  general  al direcţiei de învăţămînt este  propus  de Colegiul  Ministerului  Educaţiei  şi Ştiinţei pe  baza  criteriilor  de competenţă  profesională  şi managerială şi este numit în  funcţie  prin hotărîre a autorităţii administraţiei publice locale.

(4) În cadrul  direcţiei de învăţămînt funcţionează o inspecţie şcolară, în baza unui regulament, aprobat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(5) Inspectorii  şcolari de specialitate şi metodiştii se numesc  în funcţie de  către directorul general al direcţiei de  învăţămînt,  prin concurs, pe baza criteriilor de competenţă profesională.

(6) Inspectorii şcolari au acces la toate instituţiile de învăţămînt din teritoriu.

(7) În fiecare centru raional, oraş (municipiu) funcţionează cabinete metodice, centre etodico-psihopedagogice, servicii psihologice, inspectorate pentru protecţia copilului şi comisii medico-psihopedagogice, subordonate direcţiilor de învăţămînt.

[Art.43 al.(7)  în redacţia  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 44. Competenţele direcţiilor de învăţămînt

Direcţiile de învăţămînt:

a) asigură, în raza  lor  teritorială,  respectarea legislaţiei învăţămîntului  şi promovarea  politicii  statului  în domeniul învăţămîntului;

b) asigură conlucrarea instituţiilor de învăţămînt din subordine cu autoritatea administraţiei publice locale şi cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului;

c) supraveghează  funcţionarea reţelei de învăţămînt  preuniversitar şi exercită inspecţia şcolară;

d) organizează implementarea a noi planuri de învăţămînt,  programe de studii şi metodologii didactice în procesul instructiv-educativ;

e) organizează asigurarea didactico-metodică a  instituţiilor de învăţămînt şi acordă cadrelor didactice asistenţă metodică;

f) organizează  şi coordonează activitatea de optimizare a  reţelei instituţiilor  de învăţămînt preuniversitar din subordine, contribuie la finanţarea acestora şi la dezvoltarea bazei lor tehnico-materiale;

g) coordonează activitatea de tutelă şi curatelă;

h) asigură, în  comun cu autorităţile administraţiei publice locale, crearea  unor  condiţii  adecvate de activitate  cadrelor  didactice  şi elevilor, protecţia socială a acestora;

i) organizează activitatea de perfecţionare  a cadrelor didactice;

j) coordonează organizarea examenelor de absolvire din instituţiile de învăţămînt şi a concursurilor (olimpiadelor) şcolare;

k) asigură, în  comun cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea obligatorie a elevilor în vîrstă de pînă la 16 ani;

l) numesc şi concediază directorii instituţiilor de învăţămînt de stat preşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală, complementar (extraşcolar), artistic şi sportiv din subordine, cu consultarea prealabilă a autorităţilor publice locale de nivelul corespunzător.

l) confirmă în funcţie directorii şi directorii adjuncţi de instituţii de stat de învăţămînt preşcolar, primar, gimnazial şi de instituţii de învăţămînt special, secundar profesional din subordine, aleşi pe bază de concurs pentru o perioadă de 4 ani.

[Art.44  lit.l)  în redacţia  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 45. Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale au  în domeniul învăţămîntului, în principal, următoarele competenţe:

a) supraveghează respectarea legislaţiei învăţămîntului în teritoriu;

b) ţin evidenţa  copiilor  de vîrstă şcolară obligatorie şi  asigură şcolarizarea lor pînă la vîrsta de 16 ani;

c) asigură protecţia  socială a cadrelor didactice din  instituţiile de  învăţămînt (repartizarea de spaţiu locativ, acordarea de facilităţi, conform legislaţiei în vigoare, etc.);

d) stabilesc  amplasarea şi ţin evidenţa instituţiilor de învăţămînt privat din teritoriu;

d) înfiinţează, reorganizarea sau desfiinţează instituţii preşcolare şi extraşcolare, şcoli primare şi gimnazii de stat de subordonare locală cu acordul Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei , şi fac  propuneri de înfiinţare sau desfiinţare a liceelor şi instituţiilor din sistemul de învăţămînt secundar profesional;

[Art.45 lit.d) completat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

e) ţin evidenţa  şi  organizează  tutela minorilor orfani  sau  fără susţinători  legali, precum şi adopţia acestora sau repartizarea lor  în case de copii, şcoli de tip internat sau în plasament familial;

f) asigură plasarea  în cîmpul muncii a absolvenţilor orfani, precum şi a persoanelor cu handicap psihic, fizic sau de altă natură;

g) acordă ajutor material  şi de alt fel familiilor cu copii preşcolari  şi  copii  cuprinşi în învăţămîntul  obligatoriu,  în  modul stabilit;

h) asigură transportul  gratuit al elevilor la şi de la instituţiile de învăţămînt în localităţile rurale, la distanţe ce depăşesc 3 km;

i) organizează  asistenţa medicală gratuită şi alimentaţia copiilor, odihna şi reconfortarea elevilor şi studenţilor în timpul vacanţelor.

k) confirmă în funcţie conducătorii instituţiilor de învăţămînt din subordine.

[Art.45 lit.k) în redacţia L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 46. Organele administrative şi consultative

(1) În sistemul de învăţămînt  funcţionează  următoarele  organe administrative şi consultative:

a) la nivel republican:

Consiliul (Colegiul) Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, prezidat de ministru. Membrii Colegiului sînt numiţi prin hotărîre a Guvernului;

b) la nivel local:

consiliul de administraţie al direcţiei raionale, municipale de învăţămînt, prezidat de directorul general al direcţiei de învăţămînt şi format din directorul general al direcţiei, directorii generali  adjuncţi,  şeful inspecţiei şcolare, contabilul şef  şi  şeful cabinetului metodic;

consiliul consultativ al direcţiei raionale, municipale de  învăţămînt,  aprobat de comitetul executiv respectiv şi  format  din directori de unităţi de învăţămînt, alte cadre didactice de prestigiu şi reprezentanţi ai părinţilor, ai  administraţiei  publice  locale  şi unităţile economice;

[Art.46 al.(1) lit. b)  modificat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

c) în instituţiile de învăţămînt preuniversitar consiliul profesoral al instituţiei de  învăţămînt,  format  din cadrele didactice şi prezidat de director;

consiliul de administraţie al instituţiei de învăţămînt, format din director, directorii adjuncţi, contabilul-şef, cadrele didactice alese de  consiliul  profesoral, reprezentanţii  părinţilor, ai autorităţii administraţiei  publice locale, elevi (în licee şi şcoli  profesionale).

d) în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate (colegii):

consiliul profesoral al colegiului;

consiliul de administraţie al colegiului;

[Art.46 al.(1) lit.d) introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498 lit.d) devine e)]

Directorul  instituţiei  de învăţămînt este preşedintele consiliului  de administraţie;

e) în instituţiile de învăţămînt superior: senatul universitar  al  institutului  de  învăţămînt,  prezidat  de rector;

biroul senatului  universitar,  alcătuit din rector, prorectorii  şi secretarul ştiinţific;

consiliul de administraţie al universităţii;

consiliul facultăţii, prezidat de decan;

consiliul ştiinţific  al  departamentului,  prezidat  de  directorul departamentului;

consiliul profesoral al colegiului;

consiliul de administraţie al colegiului.

(2) Structura şi atribuţiile organelor din instituţiile de învăţămînt superior sînt stabilite prin Cartea universitară,  iar  ale celor  din  instituţiile de învăţămînt preuniversitar -  prin  statutul unităţilor respective.

(3) Studenţii sînt  reprezentaţi în senatul universitar, consiliul facultăţii,  consiliul de administraţie al instituţiei de învăţămînt  în proporţie de cel mult 1/4 din numărul membrilor acestora.

(4) Elevii şi părinţii pot constitui consilii care funcţionează  în conformitate cu statutul instituţiei de învăţămînt.

(5) Ministerul Educaţiei şi Tineretului,  direcţiile  de  învăţămînt organizează  periodic  congrese  şi  conferinţe cu  rol  consultativ  şi metodic ale cadrelor didactice.

Articolul 47. Administrarea instituţiilor de învăţămînt

                       preuniversitar şi mediu de specialitate

Articolul 47. Administrarea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar

(1) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar funcţionează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi  poartă  răspundere de realizarea standardelor educaţionale de stat, de apărarea drepturilor copiilor şi  personalului, precum şi de ocrotirea vieţii  şi  sănătăţii elevilor.

(2) Activitatea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar este reglementată prin statut, elaborat în baza unui statut-tip şi aprobat de organul ierarhic superior de conducere a învăţămîntului.

(3) Instituţia  de  învăţămînt  preuniversitar  are,  în  principal, următoarele competente:

a) determină tehnologiile educaţionale adecvate;    

b) stabileşte  modalităţile de evacuare şi control al procesului  de învăţămînt;

c) elaborează  statutul  instituţiei  şi  regulamentul de ordine interioară;

d) numeşte şi concediază, în condiţiile legii, cadrele didactice din instituţiile de învăţămînt de stat, după coordonarea prealabilă cu direcţia de  învăţămînt - în cazul instituţiilor de învăţămînt de subordonare locală şi, respectiv, cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului - în cazul instituţiilor de învăţămînt de stat special, secundar profesional, liceal, precum şi al celor de subordonare republicană;

d) angajează şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, cadrele didactice şi personalul auxiliar, de comun acord cu direcţiile generale de învăţămînt judeţene (municipale), stabileşte obligaţiile de serviciu ale personalului;

[Art.47 al.(3) lit.d) în redacţia L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

e) numeşte şi concediază, în condiţiile legii, personalul auxiliar;

[Art.47 al.(3) lit.e) introdusă prin L1279/25.07.02, MO117-119/15.08.02 art.960]

f) contribuie  la dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi  didactice, la utilizarea raţională a acesteia.

[Lit.e) devine f) prin L1279/25.07.02, MO117-119/15.08.02 art.960]

(4) În funcţie  de  nivelul de învăţămînt realizat, instituţiile  de învăţămînt preuniversitar se clasifică astfel:

grădiniţa de copii (vîrsta de 5 - 7 ani);

şcoala primară (clasele I - IV);

gimnaziul (clasele V - IX);

liceul (claselel  X  - XII (XIII);

şcoala medie de cultură generală (clasele X - XI).

(5) În cazul  în  care şcoala primară şi gimnaziul  funcţionează  cu administraţie  unică, instituţia de învăţămînt se va numi gimnaziu,  iar în  cazul  funcţionării cu administraţie unică a  şcolii  primare, gimnaziului şi liceului, instituţia de învăţămînt se va numi liceu.

(6) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar de stat sînt subordonate Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi autorităţilor administraţiei publice locale. Supravegherea şi controlul asupra activităţii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar privat se efectuează de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi autorităţile administraţiei publice locale în condiţiile legii.

(6) Instituţiile   de   învăţămînt  preuniversitar  de   stat   sînt subordonate   Ministerului   Educaţiei  şi  Ştiinţei  şi   autorităţilor administraţiei publice locale.

(7) Instituţiile de  învăţămînt  preuniversitar sînt conduse de directori, care îşi exercită  funcţiile  de  conducere  în  comun  cu consiliul profesoral şi consiliul de administraţie.

(8) Directorii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar de  stat sînt numiţi în post pe bază de concurs pentru o perioadă de 4 ani.

[Art.47 al.(8) modificat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(8) Directorii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar de  stat  pot fi numiţi în post pe bază de concurs pentru o perioadă de 4 ani.

(9) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar pot stabili relaţii de colaborare şi contacte directe cu instituţii de învăţămînt similare din afara republicii, conform legislaţiei în vigoare.

(10) Pentru copiii  orfani  sau  pentru  cei  fără  tutori  legali funcţionează case de copii şi şcoli de tip internat.

(11) Instituţiile de stat de învăţămînt mediu de specialitate sînt conduse de directori, numiţi în funcţie prin concurs de către ministerele de resort. Directorii instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate privat, inclusiv cel cooperatist, sînt numiţi în funcţie de către consiliul de fondatori al instituţiei de învăţămînt respective prin coordonare cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

[Art.47 al.(11) introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498]

Articolul 48. Administrarea instituţiei de învăţămînt superior

(1) Instituţia de învăţămînt superior cuprinde facultăţi, departamente, catedre, laboratoare şi alte unităţi (secţii) de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi microproducţie.

(2) La instituţia de învăţămînt superior se pot afilia colegii  şi licee (clasele  X  - XII). Colegiul poate fi şi unitate  funcţională  a instituţiei de învăţămînt superior.

(3) Instituţia de învăţămînt  superior universitar este condusă de  senatul universitar,  prezidat de rector; facultatea - de consiliul  facultăţii, prezidat  de decan; departamentul - de consiliul ştiinţific, prezidat de director;  catedra  -  de şeful de catedră; conducerea operativă a instituţiei de învăţămînt superior universitar este asigurată de biroul  senatului universitar.

(3) Instituţia  de  învăţămînt  superior universitar este  condusă  de  senatul universitar,  prezidat de rector; facultatea - de consiliul  facultăţii, prezidat  de decan; departamentul - de consiliul ştiinţific, prezidat de director;  catedra  -  de  şeful  de  catedră.   conducerea  operativă  a instituţiei  de  învăţămînt superior universitar este asigurată de biroul  senatului universitar. Instituţia de învăţămînt superior de scurtă durată (colegiul) este condusă de consiliul profesoral, prezidat de director.

[Art.48 al.(3) modificat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(4) Rectorii instituţiilor de stat de învăţămînt superior sînt aleşi pe bază de concurs de senatul instituţiilor, cu excepţia rectorului instituţiei de învăţămînt de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, rectorilor instituţiilor de învăţămînt superior subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care sînt numiţi în funcţie de către autorităţile respective. Rectorii tuturor instituţiilor de stat de învăţămînt superior sînt confirmaţi în post de către Guvern, cu excepţia rectorului instituţiei de învăţămînt de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, care este numit în funcţie prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.

[Art.48 al.(4) în redacţia LP70-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.298]

(4) Rectorul instituţiei de învăţămînt superior este ales pe bază de concurs  de senatul universitar, cu excepţia rectorilor instituţiilor de învăţămînt  superior  ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care sînt numiţi în funcţie de către autorităţile respective.  Rectorii  tuturor instituţiilor de învăţămînt superior  sînt confirmaţi  în  post  de  către  Guvern.  Rectorul  este  considerat  în exerciţiul funcţiei după confirmarea lui de către Guvern.

(4) Rectorul instituţiei de învăţămînt superior este ales pe bază de concurs  de senatul universitar, cu excepţia rectorilor instituţiilor de învăţămînt  superior  ale ministerelor afacerilor interne,  apărării  şi securităţii  naţionale, care sînt numiţi în funcţie de către  ministerul respectiv ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care sînt numiţi în funcţie de către autorităţile respective.  Rectorii  tuturor instituţiilor de învăţămînt superior  sînt confirmaţi  în  post  de  către  Guvern.  Rectorul  este  considerat  în exerciţiul funcţiei după confirmarea lui de către Guvern.

  

[Alin.4 art.48 în redacţia Legii nr.259-XIV din 24.12.98]

(5) Funcţionarea instituţiilor de învăţămînt superior este reglementată prin Cartea universitară, adoptată de senatul universitar.

(6) Rectorii  instituţiilor de învăţămînt superior  pot  organiza consiliul rectorilor, organ cu funcţii consultative.

(7) Directorii de colegii sînt aleşi pe bază de concurs pentru o durată de 4 ani şi confirmaţi în post de către ministerele de resort.

[Art.48 al.(7) în redacţia L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 49. Autonomia universitară

(1) Instituţiile de învăţămînt superior de stat pot obţine statut de autonomie universitară, în modul stabilit de Guvern.

(2) Autonomia universitară virează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi  de cercetare  ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, în:

a) organizarea,   desfăşurarea   şi  perfecţionarea  procesului   de învăţămînt şi de cercetare ştiinţifică;

b) stabilirea specializărilor;

c) elaborarea  planurilor  de studii şi a programelor  analitice  în conformitate cu standardele educaţionale de stat;

d) admiterea candidaţilor la studii;

e) selectarea  şi  promovarea cadrelor didactice şi  ale  celorlalte categorii de personal;

f) stabilirea  criteriilor  de evaluare a activităţii  didactice  şi ştiinţifice;

g) acordarea de titluri didactice;

h) eligibilitatea tuturor organelor de conducere, prin vot secret;

i) rezolvarea problemelor sociale ale studenţilor şi personalului;

j) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;

k) găsirea surselor suplimentare de venituri;

l) stabilirea  relaţiilor de colaborare cu diverse instituţii de învăţămînt şi ştiinţifice, centre şi organizaţii din republică şi  din străinătate.

(3) În plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale,  a  fondurilor alocate de la buget sau provenite din alte surse legale.

Articolul 50. Evaluarea în învăţămînt

(1) Evaluarea sistemului de învăţămînt şi a procesului de învăţămînt se asigură de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, de ministerele care au în subordine instituţii de învăţămînt, de organele locale de conducere a învăţămîntului,   în  baza  unui  regulament,  aprobat  prin  ordin  al ministrului.

(2) Ministerul Educaţiei şi Tineretului asigură evaluarea periodică  a nivelului de pregătire profesională şi metodică a cadrelor didactice şi de conducere din învăţămînt.

(3) Evaluarea rezultatelor educaţionale se face în mod obligatoriu la fiecare nivel de învăţămînt, în conformitate  cu  obiectivele  şi finalităţile programelor de studii.

(4) Instituţia de învăţămînt este autonomă în alegerea modului şi a formelor de verificare pe parcurs a cunoştinţelor elevilor.

(5) Cadrele didactice şi de conducere din instituţiile de învăţămînt preuniversitar de stat sînt evaluate o dată la 5 ani.

(6) Evaluarea cadrelor didactice se efectuează conform criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, la baza cărora se  pune componenţa  profesională, calitatea activităţii  didactice şi de conducere pregătirea metodico-pedagogică şi psihologică, competenţele de  evaluare a rezultatelor educaţionale.

(7) Rezultatele evaluării constituie temei pentru acordarea de grade didactice, stabilirea salariilor şi sporurilor la salariu,  precum  şi pentru eliberarea din funcţie.

[Art.50 al.(2),(5) şi (6) completate prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 51. Rapoartele de activitate

(1) Direcţia raională (municipală) de învăţămînt elaborează, la sfîrşitul fiecărui an şcolar, un raport de  activitate privind starea învăţămîntului din teritoriu, care se prezintă Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi autorităţii administraţiei publice locale.

[Art.51 al.(1) modificat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(2) Rectorii  instituţiei  de  învăţămînt  superior  elaborează,  la sfîrşitul fiecărui an universitar, un raport de activitate a instituţiei de învăţămînt, pe care îl prezintă Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(3) Ministerul Educaţiei şi Tineretului prezintă anual Guvernului un raport de activitate privind starea  sistemului  de  învăţămînt  şi direcţiile de dezvoltare a învăţămîntului.

(4) Rapoartele de activitate anuale se dau publicităţii.

Capitolul IV

PERSONALUL DIN ÎNVĂŢĂMÎNT. ELEVII, STUDENŢII ŞI

PĂRINŢII. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR

Articolul 52. Personalul din învăţămînt

Personalul din învăţămînt este format din cadre didactice, cadre ştiinţifice, cadre didactice auxiliare şi personalul administrativ.

Articolul 53. Cadrele didactice

(1) În învăţămîntul preuniversitar cadre didactice sînt:

a) educatorul în învăţămîntul preşcolar, primar şi special;

b) metodistul în învăţămîntul preşcolar;

[Art.53 al.(1) lit.b) introdusă prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498]

[Lit.b)-g) devin c)-h) prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498]

c) logopedul în învăţămîntul preşcolar, primar şi special;

d) psihologul şcolar în învăţămîntul preuniversitar;

e) învăţătorul în învăţămîntul primar (clasele I-IV);

f) profesorul  în  învăţămîntul  secundar  (gimnazial,  liceal, profesional);

g) instructorul,  maistrul-instructor  în  învăţămîntul  secundar profesional;

h) pedagogul social în căminele de elevi.

(2) În învăţămîntul mediu de specialitate cadre didactice sînt:

a) pedagogul social în căminele de elevi din colegii;

b) maistrul-instructor în învăţămîntul mediu de specialitate;

c) psihologul în învăţămîntul mediu de specialitate;

d) metodistul în învăţămîntul mediu de specialitate;

e) profesorul în învăţămîntul mediu de specialitate.

[Art.53 al.(2) introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498 al.(2) devine (3)]

(3) În învăţămîntul superior cadre didactice sînt:

a) pedagogul social în căminele de studenţi;

b) asistentul universitar;

c) lectorul universitar;

d) lectorul superior universitar;

e) conferenţiarul universitar (docentul);

f) profesorul universitar.

(4) În învăţămîntul complementar cadre didactice sînt:

a) metodistul;

b) educatorul.

[Art.53 al.(4) introdus prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498]

[Al.(3)-(6) devin (5)-(8), prin L237/13.06.03, MO122/17.06.03 art.498]

(5) Condiţiile de ocupare a funcţiilor didactice din învăţămînt se stabilesc de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(6) Norma didactică a cadrelor din învăţămînt  se  stabileşte  de Guvern  la  propunerea Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în  comun  cu Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(7) Salarizarea cadrelor didactice se efectuează în modul, condiţiile şi mărimile prevăzute de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.

[Art.53 al.(7) în redacţia LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239]

(7) Salarizarea cadrelor didactice se efectuează în dependenţă  de nivelul de studii, funcţia ocupată, gradul şi titlul didactic, de titlul ştiinţific,  precum şi de vechimea în muncă. Salariul minim al  cadrelor didactice  nu  va  fi mai mic decît salariul mediu al  salariaţilor  din economia naţională.

[Se suspendă acţiunea alin.5 art.53, în partea ce se referă la mărimea salariului minim, pentru anul 1999 prin Legea nr.216-XIV din 12.12.98]

(8) Pentru grad  didactic  superior se acordă un spor la salariu  de 50%  faţă  de salariul funcţiei, pentru gradul întîi - de 40  %,  pentru gradul al doilea - 30 %.

(9) Absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior universitar şi mediu de specialitate care se angajează conform repartizării în instituţii de învăţămînt din mediul rural în primii 3 ani de activitate beneficiază de:

a) locuinţă gratuită, acordată de autoritatea administraţiei publice locale pentru perioada de activitate în localitatea respectivă. În cazul în care autoritatea administraţiei publice locale nu poate oferi tînărului specialist o locuinţă corespunzătoare, acestuia i se vor acoperi cheltuielile pentru închirierea locuinţei;

b) o indemnizaţie unică în mărime de:

30 mii de lei pentru tinerii specialişti absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior universitar, care se achită după cum urmează:

- 7 mii lei în termen de o lună de la data angajării în funcţie;

- 10 mii lei la expirarea unui an de activitate în funcţie;

- 13 mii lei la expirarea a 3 ani de activitate în funcţie;

24 mii de lei pentru tinerii specialişti absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate, care se achită după cum urmează:

- 6 mii lei în termen de o lună de la data angajării în funcţie;

- 8 mii lei la expirarea unui an de activitate în funcţie;

- 10 mii lei la expirarea a 3 ani de activitate în funcţie;

c) compensarea lunară a costului a 30 kW de energie electrică şi  asigurarea gratuită, în fiecare an, cu un metru cub de lemne şi o tonă de cărbuni, iar în cazul încălzirii cu gaze - compensarea  costului unui metru cub de lemne şi a unei tone de cărbuni;

d) majorarea, începînd cu 1 ianuarie 2005, cu 20% a salariilor tarifare ale tinerilor specialişti din domeniul învăţămîntului, angajaţi în mediul rural în anii 2002, 2003, 2004, inclusiv în satele ce intră în componenţa municipiilor Chişinău (Băcioi, Brăila, Condriţa, Ghidighici, Truşeni, Bubuieci, Bîc, Humuleşti, Budeşti, Coloniţa, Cruzeşti, Tohatin, Ciorescu, Grătieşti, Hulboaca, Stăuceni) şi Bălţi (Elizaveta, Sadovoe).

[Art.53 al.(9) introdus prin LP418-XV din 16.12.04, MO01-04/01.01.05 art.12]

Articolul 54. Pregătirea, perfecţionarea şi racalificarea

                    cadrelor didactice

(1) Formarea  cadrelor  didactice  este  prioritară  şi  anticipează dezvoltarea învăţămîntului.

(2) Formarea cadrelor didactice se realizează în instituţii de învăţămînt superior şi în colegii, după planuri de învăţămînt care cuprind discipline de pregătire teoretică şi practică în domeniile pedagogiei, psihologiei şi metodicii de specialitate.

(2) Formarea  cadrelor  didactice se realizează la un singur  nivel, cel  universitar, după planuri de învăţămînt care cuprind şi  discipline  de  pregătire teoretică şi practică în domeniile pedagogiei, psihologiei şi metodicii de specialitate.

(3) Absolvenţii  instituţiilor de învăţămînt superior de alt  profil decît  pedagogic pot profesa în învăţămînt  numai  dacă  au  efectuat pregătirea prin disciplinele prevăzute la alin. 2.

(4) Pentru cadrele didactice statul  asigură posibilităţi de perfecţionare  a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice sau  de  recalificare  profesională  în vederea obţinerii  de  grade  şi categorii de calificare.

(5) Perfecţionarea  şi recalificarea tuturor cadrelor didactice şi a personalului  de  conducere  se realizează, de  regulă,  la  facultăţile instituţiilor  de învăţămînt superior sau în alte instituţii, acreditate în modul stabilit de lege.

(6) Perfecţionarea de specialitate, metodică şi psihopedagogică a cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar, precum şi pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice de conducere şi inspectare, este organizată şi coordonată de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

(7) Perfecţionarea cadrelor didactice din învăţămîntul superior  se efectuează  prin  învăţămînt  postuniversitar,  stagii şi programe de specializare, de cercetare ştiinţifică şi prin alte programe, realizate în republică sau în străinătate.

(8) Perfecţionarea  cadrelor didactice este  obligatorie  şi se realizează  cel  puţin  o  dată  la  5  ani,  avîndu-se  drept  obiectiv racordarea permamentă a nivelului de calificare la renovarea conceptuală metodologică, curriculară şi tehnologică a învăţămîntului.

(9) Recalificarea  sau  specializarea cadrelor didactice se face în funcţie de cerinţele sistemului  de  învăţămînt  şi  de   opţiunile individuale.

(10) Cadrele didactice şi de conducere pot solicita din proprie iniţiativă acordarea de grade didactice şi manageriale. Modul de acordare a gradelor didactice şi manageriale se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

[Art.54 al.(10)  în redacţia  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 55. Drepturile cadrelor didactice

Cadrele didactice au dreptul:

a) să aleagă  programele de studii, formele şi metodele de predare, manualele şi materialele didactice aprobate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului pe care  le  consideră adecvate realizării standardelor educaţionale de stat;

b) să participe la alegerea de democratică a reprezentanţilor lor în organele administrative şi consultative ale instituţiei de învăţămînt;

c) să li se includă în vechimea în muncă pedagogică activitatea didactică desfăşurată în învăţămîntul preuniversitar şi mediu de specialitate, în cazul trecerii lor în învăţămîntul superior;

c) să li se includă  în  vechimea  în muncă  pedagogică  activitatea didactică  desfăşurată în învăţămîntul preuniversitar, în cazul trecerii lor în învăţămîntul superior;

d) să beneficieze de asigurare preferenţială cu spaţiu locativ,  de concedii  de  odihnă  prelungite,  de asistenţă  medicală gratuită, de reduceri la plata pentru serviciile comunale, conform  legislaţiei în vigoare, iar în localităţile rurale - şi de alte facilităţi  prevăzute specialiştilor din gospodăria agricolă;

[Lit.d) modificată prin Legea nr.552-XIV din 28.07.99]

e) să li se acorde, pe bază de contract, concediu cu durata de pînă la 3 luni, cu  păstrarea salariului, pentru  elaborarea de manuale, lucrări  metodice,  monografii, la comanda  Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.

Articolul 56. Obligaţiile cadrelor didactice

Cadrele didactice sînt obligate:

a) să respecte în  activitate  normele de etică, să cultive, prin propriul exemplu, principiile morale de dreptate,  echitate,  umanism, generozitate, hărnicie, patriotism şi alte virtuţi;

b) să asigure  buna  desfăşurare a  procesului  instructiv-educativ, însuşirea temeinică a programelor de studii şi dezvoltarea capacităţilor elevilor şi studenţilor;

c) să asigure  securitatea vieţii şi ocrotirea sănătăţii copiilor în procesul de învăţămînt;

d) să desfăşoare procesul de educaţie şi instruire în spiritul stimei faţă de familie, părinţi, adulţi, al respectului faţă de valorile culturale şi spirituale naţionale şi universale, să educe o atitudine grijulie faţă de mediul înconjurătoi;

e) să-şi perfecţioneze   în  permanenţă  calificarea   profesională, măiestria pedagogică;

f) să nu facă propagandă şovină, naţionalistă, politică, religioasă, militaristă, aceasta fiind incompatibilă cu activitatea pedagojică;

g) să nu implice  elevii  în  acţiuni  de  stradă  (mitinguri, demonstraţii pichetări etc.).

Articolul 57. Drepturile elevilor şi studenţilor

(1) În instituţiile de învăţămînt  de toate gradele  se  respectă drepturile şi  libertăţile  elevilor  şi  studenţilor.  Sînt  interzise pedepsele  corporale, aplicarea sub orice formă a metodelor de  violenţă fizică sau psihică.

(2) Elevii şi studenţii au, în principal, următoarele drepturi:

a) să-şi expună liber opiniile, convingerile, ideile;

b) să aleagă tipul instituţiei de învăţămînt, programele de studii, aprobate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, la disciplinele opţionale şi facultative;

c) să fie asiguraţi, în modul stabilit, cu bursă, cămin,  internat, manuale, asistenţă medicală, alimentaţie, cu serviciul de transport;

d) să fie aleşi   în   componenţa  unor  organe  administrative şi consultative ale instituţiei de învăţămînt;

e) să beneficieze de concediu suplimentar plătit la locul de muncă, la săptămînă redusă de muncă şi de alte facilităţi,  prevăzute de legislaţie, în cazul cînd urmează studiile cu frecvenţă redusă.

[Art.57 al.(2) lit.e) modificată prin LP71-XVI din 05.05.05, MO71-73/20.05.05 art.300]

e) să beneficieze  de concediu suplimentar plătit la locul de muncă, la  săptămînă  redusă  de  muncă şi de  alte  facilităţi,  prevăzute  de legislaţie, în cazul cînd urmează studiile fără frecvenţă.

(3) Elevii şi studenţii se bucură şi de alte drepturi, consemnate în statutul instituţiei de învăţămînt.

(4) În vederea realizării dreptului  la educaţie al elevilor şi studenţilor care au nevoie de asistenţă socială, statul suportă, parţial sau  integral, cheltuielile de întreţinere în perioada de  şcolaritate. Categoriile  de  persoane care sînt în drept să beneficieze de un  atare ajutor, precum şi formele şi mărimea acestuia, sînt stabilite de Guvern.

(5) Statul suportă,  parţial  sau   integral,  cheltuielile  de întreţinere  a  elevilor  şi  studenţilor care au  nevoie  de  protecţie socială şi ajutor, inclusiv a celor din şcolile de tip sanatorial sau de tip familie, conform normativelor în vigoare.

(6) Statul creează  persoanelor dotate condiţii  favorabile pentru studii  în republică sau peste hotare. Categoria respectivă de  persoane este stabilită de o comisie, desemnată de ministerele de resort.

Articolul 58. Obligaţiile elevilor, studenţilor şi absolvenţilor

(1) Elevii sînt  datori  să  urmeze învăţămîntul obligatoriu  şi  să îndeplinească  cerinţele  statutului  instituţiei  de  învăţămînt,   să însuşească  materiile prevăzute de programele de studii, să  frecventeze orele de clasă.

(2) Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate este obligatorie cunoaşterea   limbii   de  stat  în   limitele  programei instituţiilor respective.

(2) Pentru absolvenţii  instituţiilor  de învăţămînt  superior  este obligatorie   cunoaşterea   limbii   de  stat  în   limitele   programei instituţiilor respective.

(3) Dacă absolventul care  şi-a făcut studiile în bază de contract refuză  să  se  prezinte la serviciu sau suspendă activitatea, pînă la expirarea termenului de 5 ani, în organizaţia sau întreprinderea de care a  fost  recomandat  pentru  instruire, el  este  obligat  să  restituie cheltuielile de studii.

(4) Elevii şi studenţii au şi alte îndatoriri, consemnate în regulamentul de ordine interioară al instituţiei de învăţămînt.

(5) Încălcarea de către  studenţi  a  regulamentului  de ordine interioară al instituţiei de învăţămînt superior atrage sancţionarea lor pînă la exmatriculare.

Articolul 59. Ocrotirea sănătăţii în instituţiile de învăţămînt

Instituţiile medicale ale Ministerului Sănătăţii şi instituţiile medicale departamentale asigură efectuarea întregului complex de măsuri în vederea ocrotirii sănătăţii preşcolarilor, elevilor şi studenţilor, precum şi a personalului didactic din sistemul de învăţămînt.

Articolul 60. Drepturile şi obligaţiile părinţilor

(1) Părinţii sau tutorii au dreptul:

a) să aleagă  pentru  copii instituţiile de învăţămînt şi  limba  de instruire;

b) să ceară respectarea  în  şcoală  a drepturilor  şi  libertăţilor copilului;

c) să ia cunoştinţă de mersul şi conţinutul procesului de învăţămînt precum şi de rezultatele evaluării elevilor;

d) să instruiască  în familie copilul, asigurîndu-i posibilitatea de a obţine studiile corespunzătoare unui anumit nivel de învăţămînt;

e) să fie aleşi  în  componenţa  unor  organe  administrative  şi consultative ale instituţiei de învăţămînt.

(2) Părinţii sau tutorii sînt obligaţi:

a) să asigure încadrarea copilului într-o formă de învăţămînt obligatoriu  (de stat sau privat) ori să realizeze instruirea lui în familie;

b) să asigure educaţia copilului în familie şi să-i creeze condiţii adecvate pentru studii, dezvoltare a   aptitudinilor, activitate extraşcolară şi de autoinstruire.

(3) Părinţii sau tutorii care nu contribuie la educaţia şi instruirea copilului sînt pasibili de răspundere, în  conformitate  cu legislaţia în vigoare.

Capitolul V

FINANŢAREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÎNT.

BAZA LUI TEHNICO-MATERIALĂ

Articolul 61. Finanţarea sistemului de învăţămînt

(1) Învăţămîntul se finanţează în mod prioritar. Sursa principală de finanţare  a  sistemului de învăţămînt de stat o  constituie  mijloacele bugetare.

(2) Statul garantează  alocarea  anuală de mijloace bugetare  pentru învăţămînt  în  proporţie  de cel puţin 7 % din  produsul  intern  brut, inclusiv  mijloacele  valutare, şi  asigură  protecţia  articolelor  de cheltuieli de la buget.

[Se suspendă acţiunea al.(2) art.61 pentru anul 1999 prin Legea nr.216-XIV din 12.12.98]

(3) Normativele  de  finanţare  a  instituţiilor  de  învăţămînt  se indexează în corespundere cu rata inflaţiei.

[Se suspendă acţiunea al.(3) art.61 pentru anul 1999 prin Legea nr.216-XIV din 12.12.98]

(4) Instituţiile  din sistemul învăţămîntului de stat pot  beneficia şi de alte surse legate de finanţare, cum ar fi:

a) mijloacele provenite din pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea cadrelor, din lucrările de cercetare ştiinţifică realizate pe bază de contract;

b) veniturile provenite din comercializarea articolelor confecţionate în procesul de învăţămînt  (în  gospodării  didactice, ateliere  experimentale etc.), precum şi din arendarea localurilor, construcţiilor, echipamentelor;

c) donaţiile şi veniturile provenite din colaborarea (cooperarea) internaţională, precum şi donaţiile de la persoane fizice şi juridice.

[Art.61 al.(5)-(6) excluse prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]

(5) Ministerul Învăţămîntului este în drept să formeze şi să utilizeze fondul special pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului. Modul de formare şi utilizare a fondului menţionat este stabilit de regulamentul aprobat de Guvern. Fondul special pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului se aprobă prin Legea bugetului pentru anul corespunzător.

(6) Surse de formare a fondului special pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului sînt defalcările instituţiilor de învăţămînt superior, inclusiv ale colegiilor, indiferent de tipul de proprietate, în proporţie de 1 la sută din mijloacele încasate de la darea în arendă a spaţiilor fondurilor fixe şi din alte venituri extrabugetare, cu excepţia sumelor taxelor încasate pentru pregătirea cadrelor pe bază de contract.

[Art.61 al.(5)-(6) modificate prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611]

(5) Ministerul Învăţămîntului este în drept să formeze şi să utilizeze fondul extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului. Modul de formare şi utilizare a fondului menţionat este stabilit de regulamentul aprobat de Guvern. Fondul extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului se aprobă prin Legea bugetului pentru anul corespunzător.

(6) Surse de formare a fondului extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului sînt defalcările instituţiilor de învăţămînt superior, inclusiv ale colegiilor, indiferent de tipul de proprietate, în proporţie de 1 la sută din mijloacele încasate de la darea în arendă a spaţiilor fondurilor fixe şi din alte venituri extrabugetare, cu excepţia sumelor taxelor încasate pentru pregătirea cadrelor pe bază de contract.

[Art.61 al.(5)-(6) introduse prin L1132/14.06.02, MO96/05.07.02 art.705, al.(5)-(13) devin (7)-(15)]

[Art.61 al.(5)-(6) modificate prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

(5) Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului este în drept să formeze şi să utilizeze fondul extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului. Modul de formare şi utilizare a fondului menţionat este stabilit de regulamentul aprobat de Guvern. Fondul extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului se aprobă prin Legea bugetului pentru anul corespunzător.

(6) Surse de formare a fondului extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului sînt defalcările în mărime de 3% din mijloacele obţinute din locaţiunea (arenda) spaţiilor şi fondurilor fixe de către instituţiile de învăţămînt de toate nivelurile şi treptele finanţate de la bugetul de stat şi cele private, defalcările în mărime de 2% din dobînzile obţinute de la depozitarea mijloacelor în bănci de către instituţiile de învăţămînt de toate nivelurile şi treptele finanţate de la bugetul de stat şi cele private.

(6) Surse de formare a fondului extrabugetar pentru susţinerea financiară a unor măsuri în domeniul învăţămîntului sînt defalcările instituţiilor de învăţămînt superior, inclusiv ale colegiilor, indiferent de tipul de proprietate, în proporţie de    1 la sută din mijloacele încasate de la darea în arendă a spaţiilor fondurilor fixe şi din alte venituri extrabugetare, cu excepţia sumelor taxelor încasate pentru pregătirea cadrelor pe bază de contract.

(5) Învăţămîntul  poate  fi  sprijinit  de  societăţi  şi  asociaţii profesionale şi de patronat.

(6) Unităţile de învăţămînt profesional de stat pot  beneficia de finanţare din contul mijloacelor alocate de agenţii economici, precum şi din  surse  nebugetare şi surse private. Alocaţiile nebugetare, indiferent de mărimea acestora, nu pot condiţiona reducerea mijloacelor bugetare alocate pentru învăţămîntul profesional.

(7) Statul asigură finanţarea prioritară a  investigaţiilor ştiinţifice, organizate în învăţămînt.

[Art.61 al.(9) exclus prin L523/11.10.2001, MO131/31.10.2001 art.981, al.(10)-(14) devin (9)-(13)]

(9) Instituţiile instructiv-educative,  indiferent de forma de proprietate, sînt scutite de plata impozitelor, taxelor şi a altor plăţi.

[Al.(12)-(15) devin (10)-(13) prin L1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354]

[Art.61 al.(10)-(11) excluse prin L1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354, al.(12)-(15) devin (10)-(13)]

(10) Partea din   veniturile  agenţilor  economici,  precum  şi   ale persoanelor   fizice,  destinată  dezvoltării  învăţămîntului  nu   este impozabilă.

(11) Instituţiile instructiv-educative,  indiferent de forma de proprietate, sînt scutite de plata impozitelor, taxelor şi a altor plăţi,  cu  excepţia impozitului  pe venit,  impozitului  pe bunurile imobiliare şi  taxei  pe valoarea adăugată, a căror achitare se  reglementează  conform  prevederilor Codului  fiscal  şi  ale legilor pentru  punerea în aplicare a titlurilor respective ale Codului  fiscal.

[Art.61 al.(9) în redacţia L439/27.07.2001, MO114/20.09.2001 art.856]

(9) Sumele alocate  de agenţii economici în vederea organizării  şi desfăşurării practicii în producţie şi uceniciei şi cele defalcate de ei pentru  consolidarea bazei tehnico-materiale a şcolilor profesionale  şi de meserii, precum şi pentru pregătirea de muncitori calificaţi, maiştri şi tehnicieni, nu se supun impozitării.  

(8) Mijloacele  bugetare  alocate pentru învăţămînt  şi  veniturile instituţiilor  instructiv-educative  provenite  din  surse  legate  sînt intangibile.

(9) Mijloacele valutare de asemenea sînt intangibile şi se cheltuiesc pentru consolidarea bazei tehnico-materiale a instituţiei de învăţămînt  şi  pentru  îmbunătăţirea condiţiilor sociale  ale  cadrelor didactice.

(10) Instituţia de învăţămînt ordonează în mod independent mijloacele financiare alocate şi disponibile,  gestionează  balanţă independentă  şi la  bancă are deschise conturi de  decontare  şi  alte conturi, inclusiv valutare.

(11) Mijloacele  financiare  neutilizate către sfîrşitul  anului  nu sînt retrase şi nu pot fi incluse de către fondator în cota de finanţare pe anul următor.

Articolul 62. Baza tehnico-materială a sistemului de învăţămînt

(1) Baza tehnico-materială  a sistemului de învăţămînt se constituie din  clădiri, instalaţii inginereşti, biblioteci, laboratoare, ateliere, clinici, terenuri,  gospodării didactice, şcoli sau grădiniţe de aplicaţie  echipamente, mijloace de transport, utilaje şi alte  mijloace tehnico-materiale prevăzute de normative.

(2) Dezvoltarea bazei tehnico-materiale se realizează din contul mijloacelor bugetare şi al mijloacelor instituţiilor de învăţămînt.

(3) Statul asigură în mod prioritar dezvoltarea bazei tehnico-materiale a sistemului de învăţămînt, utilarea instituţiilor de învăţămînt  la  nivelul  standardelor mondiale, construcţia  de  clădiri pentru  învăţămînt şi educaţie, de complexe sportive şi de recreaţie, de spaţii locative pentru cadrele didactice, de cămine pentru elevi şi studenţi.

(4) Ministerele, departamentele, agenţii economici şi autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să transmită instituţiilor de învăţămînt utilaje, instalaţii, aparate, mijloace de transport, spaţii locative, terenuri etc. cu titlu de sponsorizare sau de acoperire a cheltuielilor pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a specialiştilor şi pentru alte servicii.

[Art.62 al.(5) exclus prin L523/11.10.2001, MO131/31.10.2001 art.981, al.(6)-(9) devin (5)-(8)]

(5) Agenţii economici  care  produc  rechizite  şcolare,  mecanisme, aparate,  utilaje, mobilier, inventar, manuale etc. pentru  instituţiile de  învăţămînt  sînt scutite parţial de impozite, în modul stabilit,  cu  excepţia impozitului pe venit şi  taxei  pe  valoarea adăugată a căror achitare se  reglementează conform   prevederilor  Codului  fiscal  şi  ale  Legii  cu privire  la administrarea  impozitului  pe  venit şi pentru punerea  în  aplicare  a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

[Art.62 al.(5) modificat prin Legea nr.493-XIV din 09.07.99]

(5) Agenţii economici  care  produc  rechizite  şcolare,  mecanisme, aparate,  utilaje, mobilier, inventar, manuale etc. pentru  instituţiile de  învăţămînt  sînt scutite parţial de impozite, în modul stabilit,  cu  excepţia impozitului pe venit a cărui achitare se  reglementează conform   prevederilor  Codului  fiscal  şi  ale  Legii  cu  privire  la administrarea  impozitului  pe  venit şi pentru punerea  în  aplicare  a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

[Art.62 al.(5) modificat prin Legea nr.1592-XIII din 27.02.98]

(5) Agenţii economici  care  produc  rechizite  şcolare,  mecanisme, aparate,  utilaje, mobilier, inventar, manuale etc. pentru  instituţiile de  învăţămînt  sînt scutite parţial de impozite, în modul stabilit.

[Art.62 al.(6) exclus prin L439/27.07.2001, MO114/20.09.2001 art.856, al.(7)-(10) devin (6)-(9)]

(6) Terenul aparţinînd instituţiei de învăţămînt nu este impozabil.

(5) Se interzice înstrăinarea şi transmiterea edificiilor, construcţiilor şi terenurilor aferente, care aparţin instituţiilor  de învăţămînt,  în  alte scopuri decît cele pentru instruire,  educaţie  şi luminare culturală.

[Art.62 al.7 în redacţia Legii nr.389-XIV din 07.05.99]

(7) Înstrăinarea şi transmiterea  terenurilor şi a fondurilor fixe care aparţin instituţiilor de învăţămînt de rang republican se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

(6) Instituţiile de  învăţămînt  sînt  scutite de  obligaţia  de  a repartiza  autorităţilor  administraţiei  publice  locale  o  parte  din spaţiul locativ construit din mijloacele proprii.

(7) Instituţiile de învăţămînt nu pot da în arendă localurile care le aparţin, decît cu acordul organelor de conducere a învăţămîntului.

(8) În corespundere cu numărul de locuri disponibile în spaţiile de studii şi în  cămine, se planifică, potrivit  normativelor  stabilite, efectivele de copii şi elevi.

Capitolul VI

RELAŢII EXTERNE ÎN SISTEMUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Articolul 63. Cooperarea internaţională

(1) Cooperarea internaţională în domeniul învăţămîntului se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.

(2) Ministerul Educaţiei şi Tineretului are dreptul de a  stabili relaţii  şi de a  încheia  acorduri bilaterale de  colaborare, de a participa la proiecte şi manifestări internaţionale în domeniul învăţămîntului şi cercetării ştiinţifice.

Articolul 64. Studiile în străinătate

(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la studii în străinătate în baza unor acorduri interstatale şi   interguvernamentale sau interministeriale de colaborare,  precum  şi în  baza unor contracte individuale cu instituţii de învăţămînt din străinătate, şi prin sistemul creditelor transferabile de studii.

[Art.64 al.(1) modificat prin  L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

(2) Persoanele  trimise la studii în străinătate în baza acordurilor de colaborare beneficiază de facilităţi, prevăzute de Guvern.

(3) Cetăţenii Republicii Moldova, absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt din străinătate, se  bucură, la încadrarea  în  muncă,  de drepturi  egale  cu absolvenţii instituţiilor de învăţămînt  de  acelaşi grad din Moldova.

Articolul 65. Drepturile şi obligaţiile elevilor şi

                    studenţilor străini

(1) Cetăţenii  străini şi apatrizii pot fi admişi în instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova în baza:

a) convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) acordurilor interstatale, interguvernamentale şi interministeriale precum şi a acordurilor dintre instituţiile de învăţămînt autorizate în modul stabilit;

c) contractelor  individuale încheiate cu instituţii de  învăţămînt.

(2) Instruirea  cetăţenilor străini şi apatrizilor se efectuează  în limba  de stat sau, la solicitarea candidaţilor, într-o altă limbă,  în funcţie de posibilităţile sistemului de îănvăţămînt.

(3) Cetăţenii străini  şi  apatrizii care  studiază în Republica Moldova  cu excepţia celor care beneficiază de burse din partea statului moldovenesc, plătesc taxe de şcolarizare, în modul stabilit de Guvern.

(4) Persoanele  străine  şi apatrizii admişi la studii în  Republica Moldova vor respecta Constituţia ei.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 66

(1) Reformarea structural-sistematică a învăţămîntului se va realiza în  perioada de tranziţie, pînă la 2005, în baza Programului de stat  de  dezvoltare a învăţămîntului în Republica Moldova, aprobat de Parlament.

(2) Şcolile medii de cultură generală (de 11 ani) îşi vor  continua activitatea pînă la sfîrşitul perioadei de tranziţie la noua structură a sistemului  de învăţămînt. La oportunitatea păstrării şcolilor medii  de cultură generală se va reveni în anul 2005.

(3) Şcolile medii de cultură generală se vor reorganiza treptat fie în  gimnazii, fie în licee, în raport de potenţialul didactic şi de baza lor tehnico-materială.

(4) În perioada de tranziţie, absolvenţii şcolilor medii de cultură generală, ai şcolilor medii tehnico-profesionale şi ai tehnicumurilor au acces la învăţămîntul superior, pe bază de consurs.

(5) Pînă în anul 2005, colegiile pedagogice (şcolile  normale), transformîndu-se  trepat în  licee  teoretice generale  sau cu profil predagogic, în colegii sau facultăţi ale învăţămîntului universitar, vor asigura, concomitent cu universităţile, pregătirea de învăţători pentru învăţămîntul primar şi de educatori pentru învăţămîntul preşcolar.

[Art.66 al.(5) modificat prin L1208/28.07.2000, MO154/14.12.2000]

Articolul 67

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspundere materială, disciplinară, contravenţională sau penală, conform legislaţiei.

(2) Nerespectarea  de către părinţi sau de tutori a prevederii prezentei  legi  privind  asigurarea frecvenţei şcolare a elevilor în învăţămîntul obligatoriu constituie contravenţie şi  se  sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

(3) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile altor legi privind determinarea şi sancţionarea contravenţiilor, în  domeniul învăţămîntului.

Articolul 68

Pînă la elaborarea legii respective, criteriile şi modul de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţămînt privat se stabilesc prin hotărîre a Guvernului, în baza prezentei legi, pornind de la crearea bazei didactico-materiale   suficiente  şi  constituirea   catedrelor respective cu specialişti de înaltă calificare.

Articolul 69

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

(2) Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, elaborează şi prezintă Consiliului coordonator pentru reforma învăţămîntului în Republica Moldova şi Guvernului, spre  aprobare, Programul de stat  de  dezvoltare  a învăţămîntului; aduce actele sale normative în concordanţă cu  prezenta lege.

(3) Se abrogă:

Legea R.S.S. Moldoveneşti nr. 324-IX din 24 decembrie 1975 cu privire la învăţămîntul public (Veştile  Sovietului  Suprem  şi  ale Guvernului  R.S.S.  Moldoveneşti, 1975, nr. 12, art. 140; 1980,  nr.  2, art. 11; 1986, nr. 7, art. 66);

art. 3 al Ucazului Prezidiului  Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti nr.1788-XI din 31 martie 1987 cu privire la operarea unor modificări  în  unele acte legislative ale R.S.S. Moldoveneşti (Veştile Sovietului  Suprem  şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1987, nr.  4, art. 50).

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI                              Petru LUCINSCHI

  

Chişinău, 21 iulie 1995.

Nr. 547-XIII